La spital, la o injectie :-j

de 2 saptamani temeperatura, durere de gat, ameteala...

"Ia loc domnisoara!"
"Gura mare!"
"Asa!"
"Da! penicilina si gentamicina, injectii[ si inca vreo alte cateva chestii al caror nume nu l-am retinut]. O internam!"


Si domnisoara isi face frumusle bagajelul, ajunge la ORL, etajul 3, salonul 1. Era o zi de miercuri, 31 martie. Branula. Perfuzii.Asistent, nu asistenta:-? Injectii cu o seringa maaare. Miros de spital. Toaleta infecta. Strigate de durere din cabinetul doctorului. In seara aceea nu am putut sa dorm. La ora 11 si-a facut aparitia o fiinta ciudata cu o tuse si mai ciudata care m-a facut sa ma refugiez in cealalta margine a patului si sa-mi acopar fata cu esarfa pana dimineata. Injectii din 8 in 8 ore. O perfuzie pe zi. M-am trezit joi si tot ma durea. Am inceput sa plang. Credeam ca nu o sa imi mai treaca. Analize. Spitalul nu avea reactanti. Alt spital. Mers cu slavarea. Nino - nino. Doar vizitele mi-au mai inveselit ziua. Inclusiv reprosul celor ce au aflat mai tarziu de mine si s-au suparat pentru ca nu au fost anuntati[ nu era nunta, nu era botez, nu era petrecere, ce sa anunt?!:)) ] Slava Domnului ca am cei mai tari parinti din univers. In seara a 2-a am vazut un gandac langa perna. In timp ce vorbeam cu iub. si au mai urmat vreo 2-3 pe noptiera si stativul de la perfuzie

[ multumesc! multumesc! multumesc! pentru ca m-ai vizitat zilnic si nu ti-a fost frica sa iei vreun microb, pentru ca m-ai strans in brate si mi-ai spus ca o sa fie bine, pentru ca m-ai vazut asa si nu te-ai speriat de mine, pentru ca m-ai suportat plangandu-ti in telefon de nenumarate ori, de la 7 dimineata, pana la 12/1 dimineata, pentru ca mereu imi spuneai "o sa treaca", pentru ca mi-ai facut cele mai bune clatite:X si prajituri:x:x:x:x, pentru ca mi-ai dat cea mai superba poza spre care priveam ori de cate ori femeia barbat venea sa imi faca injectii, poza pe care am tinut-o strans, strans la piept in noaptea cu gandacii si in noptile urmatoare, multumesc pentru ca existi si pentru ca ai mereu grija de mine!]

In a 2-a seara am mai ascultat si dansul pinguinului pus de o batranica pe telefon. Voia sa ma inveseleasca. O alta tanti intreba de Stefan Banica si spunea ca ne sta bine impreuna:x

" Doamna din patul 1- o externam maine. Patul 2- maine. Patul 3[ eu]...tu..sa'ti cumperi un moldamin!"
Deci mai aveam de stat. Intre timp am capatat vreo 7 intepeaturi/mana, o alta braula pe mana dreapta intrucat stanga nu mai dadea randament;)). Si duda, esti cea mai tare duda posibila>>:D<<. Nu am apucat sa-ti spun, dar dupa ce am vorbit prima data cu tine, am simtit ca o sa fie bine:D telepatie de dude, ce sa zic:D

"Doare moldaminul?"
"Doare un pic [impingand serul din seringa mare in branula] doare mai mult[ impingand ser] asta e..doare sa stii, doare rau!"

In seara de Inviere eram tot acolo, in acelasi pat, acelasi miros patrunzator de spital. Vestea buna era ca de duminica, puteam sa stau acasa, sa vin doar la injectii. Dar am ramas marcata de durerea de acolo. Chiar daca nu pare. Chiar daca am facut-o pe viteaza[ mai putin momentele de slabiciune cand plangeam din cauza gandacikor, durerii, analizelor proaste] Uitasem. De ce am ajuns eu aici? Pentru ca doctorul de familie a considerat ca se poate trata cu Zinat, medicament respins de corpul meu. A urmat Augumentin la 6 ore[ care m-a distrus]. Daca ma bazam pe faptul ca imi trece... mereu am spus ca doctorul meu de familie nu e bun..

Duminica la 8:30, canad toata lumea dormea, am ajuns si eu acasa. Si am dormit toata ziua. Am facut injectii si iarasi am dormit! Si am dat cioc cu oua. L-am spart pe al lui B* :)) si iar am dormit. Luni eram pregatita sufleteste pentru inca o perfuzie. Dar am aflat ca nu mai aveam. Deja durerea de gat disparuse, analizele se repetasera si iesisera mult mai bune. Marti- ultimele analize. Nu pot sa nu spun ca pentru fiecare analiza, am fost intepata de 2 ori:-w . Si azi, ultima injectie in branula mea scumpa si draga, albastra, de pe mana dreapta. A durut. A durut cat toate ded pana acum la un loc. Test pentru moldamin si ... intr-un final, lovitura de gratie "Hai domnisoara, il facem si scapi!" Stiam ca o sa doara dar.... Dumnezeule, cat a putut sa doara! :O nu imi mai simteam picioarele si mai ca eram sa plang. Aveam lacrimi in ochi. Am stat asa vreo 15 min si tot nu puteam sa ma ridic. Tot salonul[ cati mai erau, 2-3 persoane] era strans pe langa mine. E 20:45 si abia stau jos. Doare! Rau! Si daca ar fi sa-mi pun o dorinta acum, ar fi sa nu mai fac moldamin niciodata!

Ar mai fi multe de spus referitor la Pastele meu ratat, vacanta mea ratata, Spital, dureri, injectii dar... azi m-au externat, ar trebui sa incerc sa ma bucur, nu? Vai, cat sunt de fericita:x la fiecare secunda simt moldaminul ala:x:x:x

Aia mica e majora

Cea mai frumoasa zi - 26 Decembrie.
Stiu ca eram la masa si cu ochii aproape inlacrimati ii spuneam lui Bogdan "daca nu mai vine nimeni, eu plang!" Ca prin minune, restul invitatilor au aparut pe usa, s-a dat startul la petrecere[ I-ul dans: Boldeneasca, se stie]. Si am fost prinsa in iures. A urmat tortul. Si dorintele- multe, foarte multe. Si poze. Si zambete. Am tipat. Am chiuit. M-am trezit ca brusc s-a terminat. Dar urmeaza altul- Duda, pregateste-te:)).
Am adormit la 6 dimineata, citind povestea din cartea de colorat primita de la Mada. Desi inca nu am 'cules' toate pozele, iata atmosfera de ieri, 26 Decembrie 2009



2 X mov = Noi




"Printul fermecat" de la Mada





Trompetele:D

"Visele mele se implinesc cand bat din palme sau cand clipesc"

Cel mai frumos buchet. Jtm.

Pentru ca am fost un copil cuminte:D o:)

ultimele zile

• promotie la vodafone [unde am inghetat de frig]
• seara visam numai ''mii de minute si telefoane cadou numai la vodafone"
  
• am renuntat la promotie dupa doar 2 zile [ parta buna a lucrurilor: am devenit relativ imuna la frig]
• spectacol umanitar [ copii=fericiti, noi= no comm]
  
• m-am dat cu saniuta cu verisoara mea:X si era sa intram in masini, garduri... dar n'am intrat. nu mult:d
• am facut ingerasi de zapada cu iub [si al meu a iesit mai frumos:x cred:)) ]
• ne-am batut cu zapada si am inghetat de frig[ el mai mult]
• mi-am pus mosul cu luminite in geam:x
• am trimis invitatii si am facut selectii pana mi-au amortit degetele pe tastatura
• a inceput numaratoarea inversa [ 8 days left 'till my sweet 18een]

Que seara, sera

E mult prea frig pentru gustul meu. Am devenit dependenta de fular si manusi si ma gandesc cu o oarecare 'groaza' la zilele in care vom face promotie la Vodafone. Mi-a placut ziua de astazi mai ales pentru ca am realizat ca e ultimul meu Craciun cu EI in formula actuala- elevi in clasa XII-E. Inevitabil, ma gandesc la majoratul meu. Si la ziua de maine. Iar restul e tacere... Que sera, sera

Poveste de Craciun- Spectacol umanitar

Se spune ca de sarbatori trebuie sa fim mai buni!
Craciunul tau poate fi mai frumos ajutandu-i si pe altii!

Amintiri din copilarie - Ep "Mos Nicolae"

Tot ce e frumos trece repede. Asa si cu Mos Nicolae. A venit, a lasat, a plecat. Poate totul se desfasoara prea repede.
Inainte[ gradinita + cativa ani dupa] incepeam sa-i scriu mosului de la inceputul lui Noiembrie- faceam liste cu 'dorinte' pentru mine, mami, tati, bunici... Credeam ca mosul e un fel de Banca Romana cu fonduri nelimitate si o impresionanta putere de a implini dorintele celor din jur. Celor cuminti, se subintelege. Acum realizez ca in 18 ani nu am primit niciun bat cu fundita. Revin la idee. Pe la inceputul lui Decembrie deja ma apucam sa-i scriu lui Mos Craciun. Era o lista ceva mai mare mereu. Poate datorita faptului ca, ma gandeam eu, Mos Nicolae nu-mi va aduce chiar tot ce scrisesem eu in scrisorica.
5 Decembrie - incepea operatiunea 'ghetutele'- spalat, dat cu crema, lustruit, pus la usa. Si asa incepa asteptarea... pentru ca Mosul mereu se lasa asteptat. Sau asta era doar o impresie din moment ce eu incepeam sa'l 'pandesc' de la ora 13- 14:D Oricum, El mereu venea. Imi umplea ghetutele. Dupa ceva timp, am realizat eu ca pot sa las la usa si vreo 2-3 perechi de ghete, nu numai una:)). Da, mereu le umplea. Dupa ce imi vedeam cadourile[ asta mai ales in timpul anilor de gradinita] incepea sa ma macine un sentiment de teama : "Daca se intoarce si mi le ia inapoi?!" dar mereu ma trezeam dimineata si le vedeam in camera "Ce copil cuminte sunt!" . Si asa incepea o serie noua de nazbatii pentru ca mosul odata pelcat, nu se mai intorcea decat dupa un an. Si bunica iar ma ameninta ca daca nu-mi strang jucariile/mananc/ dorm/ etc mosul nu mai vine. Cam dupa 15 decembrie realizam ca se apropie celalat mos si mancam, strangeam jucariile, dormeam.
Revenind la Mos Nicolae.. nu mai e la fel. Lipseste emotia- cel putin pentru mine. Aseara...mosul a venit, a lasat, a plecat!


Let it snow! Let it snow! Let it snow!
Asculta mai multe audio Muzica

Multumesc mosului pentru cadouri! Mosului- subliniez asta- pentru ca El intr-adevar exista! si cine nu crede e... prostanac. am zis:D

In cifre

2 decembrie.
4 zile pana la Mos Nicolae.
7 zile pana la vacanta [de asta nu sunt prea sigura]
13 zile pana la ale noastre 6 luni
22 de zile pana la Mos Craciun.
23 de zile pana la Craciun
24 de zile pana la majoratul meu.
29 de zile pana la Revelion.
30 de zile si vom scrie 2010.
55 de zile pana cand Mada va fi majora[ oficial]
....
mult mai multe zile pana la BAC:d

Indefinit

Primele doua minute de asteptare trec greu intotdeauna. Incepi sa numeri masinile, pomii, sa te uiti la telefon din secunda in secunda. Mereu am detestat explicatiile de orice fel. Desi uneori am un interes ascuns pentru detalii. Azi am vrut sa trec neobservata. Cred ca a fost printre putinele zile cand nu am avut chef sa vad, sa aud, sa raspund, sa simt, sa privesc, sa ma trezesc. Azi totul mi s-a parut un discurs formal, doar de dragul de a fi.
Uneori mi-e dor de "vechile obiceiuri". Alteori mi-e teama sa revin la ele. Sunt momente in care numar zilele precum un damnat. Octombrie a fost cea mai urata luna din 2009. Si asta pe buna dreptate. Din Noiembrie a mai ramas putin iar Decembrie bate la usa. O sa vina si o sa treaca. Ciclicitate.
O sa facem ingerasi pe zapada! O sa ne inghete fata privind fulgii de nea! Totusi, ziua de azi a fost precum cerul: gri cu putine tente rosiatice si puternice accente albastre.

sarbatorile vin!

ma gandeam zilele trecute la reclamele de craciun care intarziuau sa apara desi e noiembrie. acum aprox 10 min am "savurat" pa prima tv prima reclama de craciun 2009:x
Enjoy!

clipele ce vin

... duminica, 18 octombrie 2009. Astazi am stiut in ce zi suntem fara sa ma uit in calendar. Poate pentru ca am inceput sa simt din plin clipele petrecute aici. acasa. Targoviste. Nu pot sa nu ma gandesc la octombrie 2010 cand multe se vor schimba, incepand cu orasul, sfarsind cu ... colegii. Imi va fi dor de orasul portocaliu[ :)) ] si de trotuarul plin cu nisip dinspre Parcul Chindia. Imi va lipsi drumul spre liceu. Voi tanji dupa clipele petrecute alaturi de parintii mei si de zilele calduroase de vara. Va urma o tentativa de 'sunt independenta!' adica voi incerca sa par stapana pe situatie desi, in sinea mea, as da orice sa ma intorc acasa, nu in camera impersonala de camin. Totusi, e tardiv sa ma gandesc de acum la iernile geroase de la Brasov[si ursii], cursurile si zilele libere. Prefer sa ma gandesc la cele mai dragute lucruri de pana acum. Ziua de azi de exemplu~ care a fost un pachet all inclusive cu ploaie, vant si frig. Si noi 2 mergand la brat sub o umbrela. Strazi pustii si multe picaturi de ploaie. Ziua de poimaine~ cand parintii mei vor sarbatori 19 ani de mariaj. La multi ani! Ziua cand va veni Mos Nicolae! Ziua cand vom avea 6 luni! Ziua cand va veni Mos Craciun! Ziua cand voi fi majora! Ziua cand vom da BAC'ul!

Vine Mos Nicolae!

Cand eram mica stiam ca atunci cand bunicii culeg strugurii sau se raceste vremea, cand nu mai ies copii afara pentru ca e foarte frig, cand se micsoreaza ziua, ceva urmeaza sa se intample. ori incepeam gradinita ori... incepeam gradinita:-??
Daca inchid ochii in vin in minte imagini din copilarie: covorul de frunze din curtea bunicilor, caisul fara frunze care arata foarte caraghios, ploaia mocaneasca de toamna si cerculetele concentrice pe care picaturile de ploaie le faceau langa treptele scarii. Daca ma gandesc la iarna, vad acelasi cais din gradinita bunicilor acoperit de nea. Vad becul din strada cu lumina verde- albastruie ce batea pe el, dandu-i reflexe, trimitandu-ma cu gandul la povestile pe care le ascultam cu bunicul seara, la radio.
Astazi era ceva in aer. Ceva ce ma ducea cu gandul la sarbatorile de iarna. La frigul care nu ma lasa sa ies din casa. La peisajele ce ma faceau sa-mi lipesc nasul de geam si sa raman asa, nemiscata, numarand fulgii mari de nea. Astazi i-am spus Madalinei in timpul orei de istorie" Vine Mos Nicolae!!"