.

on luni, 28 septembrie 2009


Enrique Iglesias-Ring my bells
Asculta mai multe audio Politica


Ring my bell ring my bells
Ring my bell ring my bells
Ring my bell ring my bells
Ring my bell ring my bells

Sometimes you love it
Sometimes you don't
Sometimes you need it
Then you don't and you let go

Sometimes we rush it
Sometimes we fall
It doesn't matter baby
We can take it real slow

Cause the way that we touch
Is something that we can't deny
And the way that you move
Oh you make me feel alive
Now come on

Ring my bell ring my bells
Ring my bell ring my bells

You try to hide it
I know you do
When all you really want
Is me to come and get you

You move in closer
I feel you breathe
It's like the world just disappears
When you're around me
Oh

Cause the way that we touch
Is something that we can't deny
Oh yeah
And the way that you move
Oh you make me feel alive
So come on

And ring my bell ring my bells
Ring my bell ring my bells
Ring my bell ring my bells
Ring my bell ring my bells

I say you want
I say you need
I can tell by your face
You love the way it turns me on

I say you want
I say you need
I will do what it takes
And I would never do you wrong

Cause the way that we love
Is something that we can't fight
Oh no
I just can't get enough
Oh you make me feel alive
So come on

Ring my bell ring my bells
Ring my bell ring my bells

I say you want
I say you need
I can tell by the way you're looking at me
I turn you on

I say you want
I say you need
If you have what it takes
We don't have to wait
Let's get it on

Get it on!

Ring my bell ring my bells
Ring my bell ring my bells

Targoviste- Braila- Targoviste


" Mari, cand veneam spre tine am vazut vreo 5-6 nunti!"
"Da, toti se nenorocesc azi!:))"

Mari- mireasa. Eu- don'soara de onoare. Am fost la Braila. E super. M-as muta acolo si maine. Mai ales in blocul de langa faleza[ adica acolo e Dunarea:D]. cuvintele sunt de prisos pentru tot ce a insemnat 26 septembrie.

joi

on joi, 24 septembrie 2009

" vei scrie un post despre toamna, nu?" m-a intrebat azi in timp ce priveam apusul. nu, nu o sa scriu despre perioada de tranzitie dintre vara si iarna. nici despre noi. sambata plec la Braila. atat.

Romania. român. română

on miercuri, 23 septembrie 2009

sunt multe de zis. pe scurt, sunt mandră că sunt româncă!


PRIN PADURE PE CARARE
Asculta mai multe audio Muzica

Ghrorghe isi cumpara masina noua si ii zice si la ion. ion il intreaba ce culoare are masina ? el zice sitii cum ii ceru la apusu soarelui ? ion zice ca da . la care gheorghe no ii tot asa numa ca ii verde


Profesoara vorbi mult despre scopul vietii si rolul omului in societate. Apoi intreba: - Copii, ce ati dori sa auziti in timpul inmormantarii voastre? Vasile: - As dori ca oamenii sa spuna ca am fost un medic extraordinar, ca am salvat viata multor oameni… Maria: - Dar eu as dori ca toti sa spuna ca am fost o sotie buna, o mama si o bunica, sa ma iubeasca toti. - Dar tu, Ioane, ce ai dori sa auzi? - “Priviti! Se misca, se misca!!!”

[bancuri descoperite de Madallinna]

memento

deci... vineri, sambata, duminica- am fost cam plecata[majorat, 'goana dupa rochie', ză perănţ, ză boifrend, ză frenţ, ză relătivs,ză boifrend etc]. de luni tot incerc sa ma trezesc devreme. uneori reusesc, alte ori, nu. da... scoala. orele mi se par interminabile, pauzele prea scurte, profesorii schimbati[unii], noi plictisiti, adormiti. am facut negot cu carti si m-am plimbat. azi e miercuri si inca mai am castana, nuca si trifoiul:d. scriu si ma uit spre ele. acum teoretic ar trebui sa fac tema la engleza. practic, scriu acest post!

Orfelia si Gigel (ep 22)

on joi, 17 septembrie 2009

De dimineata am fost avertizata de Madallinna ca voi primi o leapsa. Alta:d. Si cum e vorba de creatie, in cele ce vor urma voi face uz de inspiratia mea ce a fost pusa destul de bine la pastrare pe timpul vacantei. Ca sa nu va bag in ceata, aici vedeti unde a ramas povestirea. Mai jos, vedeti continuarea. Sper sa va placa!


Nici nu a avut timp să-şi dea seama ce se întâmplă cu el, că se trezi în cu totul alt loc. De data aceasta era vorba de toaleta unui aeroport... Cineva bătea în uşă si o voce de femeie i se adresă:
- Gigele, dragule, eşti bine? Să-ţi aduc nişte furazolidon?
Era Orfelia.
-Sunt bine, lăsaţi-mă în pace! Nu ştiu cine sunteţi! -Ia uite şi la ăsta ce figuri mai face! Eu zic să spargem uşa! spuse Orfelia.
Însă, când au făcut acest lucru, au avut parte de o mare surpriză...


La ce va gândeaţi?! Imaginea era aparent una banala, Gigel la toaleta. Ce era însă dincolo de aparenţă... Totuşi, să nu intrăm în intimitatea omului. Sau poate da.
Spărgând uşa, Orfelia îl zăreşte pe iubitul, scumpul, indispensabilul Gigel foarte speriat, pitit într-un colţ al toaletei, vorbind cu... vasul de toaletă

- Nu, nu... nu ma fraiereşti tu pe mine! Neeeah! Crezi ca dacă ma aşez ma iei iar? Nu, nu! Eu..eu... eu sunt mai deştept. Deştept, da! Tu... tu...esşti un mare Idiooootttttt. Da. Să văd eu cine se mai aşează pe tine. Da, Da! Să văd eu! Arată-mi, Doamne, Prostul care s-o mai aleza acolo!
Orfelia păşeşte încet. Îl priveşte contemplativ. Prost mai e! Auzi... să vorbească cu vasul de toaleta! Hai, când mai vorbea cu oglinda, cu găinile, cu Stănica, vaca noastră, il mai înţelegeam! Dar cu vasul de toaleta...
- Gigele, ce faci, mă acolo? Avem treaba acasă, hai! Scoală şi hai mai repede. E coada în spatele tău.
-Nu. EL vrea sa mă ia! Dar ce... eu-s prost?! Nu ies!
..
...............................................
[dupa 2-3 ore, negocieri, rugaminţi, Gigel cedează. Era clar, nu era în toate minţile]

Bucuroasă că ajunge acasă cu Gigel la braţ şi că astfel Lenuţa de la parter, Maricica de la 1, Jana de la 2 şi nepoata ei, Brânduşa nu o vor mai bârfi, dă să iasă pe uşă.
- Mult suc am mai băut! Ia stai, Gigele un pic, că tot e coada în spatele nostru. Stai un pic să...
Şi se aşează pe vasul de toaleta.
Gigle nici nu apucă să spuna NU ca deja Orfelia nu mai era.
- Doamne, ti-am cerut să-mi arăţi prostul care s-o mai aşeza acolo... dar nu m-am gândit că e la mine în familie. Mare ti-e gradina, Doamne!
...............................................

Bahamas. Soare. Cald. Apa. Mare. Din toaleta camerei apartamentului rezidenţial 101 iese confuză Orfelia. Se îmbracă şi părăseşte camera. Ajunge pe plajă. Ea, femeie de Bucureşti, logic, vorbea româna. Acolo se vorbea orice în afară de această limbă melodioasă. Ce să facă?
În timp ce se chinuia ea să afle răspunsuri, aude niste sunete... mai româneşti
- Hai, Gigele, stii că te iubesc! Eu zic să cumpărăm tot hotelul! Ce să ne încurcăm noi cu jumătăţi de măsură?!
- Doar hotelul?! Eu zic să cumpărăm tot ce e aici! La banii pe care-i avem...
Orfelia îşi dă o plamă peste faţă. Era chiar ea cu Gigel peste câţiva ani. Era.... bine!! Avea tot ce vroia şi încă ceva in plus. Decizia a luat-o într-o secunda: Ma duc eu la Bucureşti şi ma ţin scai de Gigel. Să nu plece el cu alta in Bahamas. O sa mă ţin după el 24/24. O să fiu umbra lui. Si revine în camera de hotel, se aşează pe vasul de toaleta, teleportându-se în Micul Paris.

Între timp, la aeroport, Gigel îşi revenise sub atenta îngrijire a unei asistente foooaaarte amabile şi se gândea el cum să scape de Ofelia definitiv. De întors era sigur că se va întoarce. Şi nu mare i-a fost mirarea când a văzut-o cu pletele în vânt alergând după el.


Las episodul 22 pe mâna Denisei:d

mai da-mi o zi de vacanta

on luni, 14 septembrie 2009


da, vreau sa ma trezeasca doar razele soarelui care bat in geam, nu alarma telefonului. si vreau sa fiu boboc din nou, nu elev intr-un an terminal. mai da-mi cateva ore din zi si voi spune tot ce am de spus. si da, a inceput scoala. m-au emotionat pana la lacrimi copii de clasa I imbracati in uniforme albastre pe care i-am intalnit in drum. mai da-mi o zi de vacanta... pentru toate lucrurile neterminate!

pink- bad influence

on duminică, 13 septembrie 2009



Alright sir
sure I'll have another one it's early
Three olives, shake it up, i like it dirty (dirty)
Tequila for my friend it makes her flirty (flirty)
Trust me

I'm the instigator of underwear
Showing up here and there uh oh (oh no)
I'm always on a mission from the get-go (get-go)
So what if it's only 1 o'clock in the afternoon
It's never too soon to send out all the invitations to the last night of (your life)


Lordy, Lordy, Lordy!
I can't help it i like to party, it's genetic!
It's electrifying, wind me up and watch me go
Where she stops, nobody knows
A good excuse to be a bad influence on you and you

Alright ma'am (ma'am)
Calm down i know your son said he was in my house (my house)
He was the captain of the football team but i turned him out
He wasn't the first and he won't be the last, to tone it down
This happens all the time
[Bad Influence Lyrics On http://www.elyricsworld.com/ ]
I'm a story to tell the alibi
They wanna go home i asked them (why)
It's daylight (not night)
They might need a break from all the real life (get a life)
It gets to be too much sometimes
It's never too late to send out all the invitations to the last night of (your life)


Lordy, Lordy, Lordy!
I can't help i like to party it's genetic!
It's electrifying, wind me up and watch me go
Where she stops, nobody knows
A good excuse to be a bad influence on you and you (x15)

I'm off to see the doctor
I hope she has a cure
I hope she makes me better
What does that even mean? (we don't know!)

Lordy, Lordy, Lordy!
I can't help it i like to party it's genetic!
It's electrifying, wind me up and watch me go
Where she stops, nobody knows
A good excuse to be a bad influence on you

Lordy, Lordy, Lordy!
I can't help it i like to party it's genetic!
It's electrifying, wind me up and watch me go
Where she stops, nobody knows
A good excuse to be a bad influence on you
Lordy, Lordy, Lordy!
I can't help it, i like to party, it's genetic!
It's electrifying, wind me up and watch me go
Where she stops, nobody knows
A good excuse to be a bad influence on you and you (x15)
I'm a good excuse (good excuse)
To be a bad influence on you and you and you

You're too tired
You're not too tired!

vara 2009

on vineri, 11 septembrie 2009


gata. tragem linie. s-au dus temperaturile de +40 grade la umbra asa cum s-au dus si serile calduroase si cantul greierilor. s-au dus perseidele, majoratele "de vara", diminetile in care leneveam pana pe la 1 [ 13 adica]. nu o sa mai auzim la meteo de cod verde/galben/portocaliu sau de copii temebeli care se aventureaza in mare desi nu au voie. o sa-mi fie dor de melodiile de vara[ pentru ca nu le mai pot asculta acum. ma cuprinde melancolia].
spuneam in prima saptamana de scoala ca nu m-as supara daca ar icnepe scoala. ei bine, acum ma cam supar. a trecut repede. dar ... am cu ce ma lauda:d

sa incepem cu inceputul. . .

1. cursul de limba engleza sustinut de Peace Corps
a fost dragut. doar ca trebuia sa ma trezesc pe la 8 fara dimineata. si cursul a durat vreo 2 saptamani... si sa nu uitam de inghetata pe care o mancam aproape zilnic de la Arizona:d sau de ultima zi de curs cand am mancat chips'uri si am vazut o comedie super- ceva cu niste rochii. nu mai stiu exact. a...si pozele... nu mai stiu nimic de ele. pacat! vroiam una cu andrew:(

2. Actiunea RRR de Targoviste
cu alte cuvinte, am adunat gunoaie de la Priseaca. bine...am ecologizat zona. stiu ca era o dimineata racoroasa, multicei nori dar noi... cu autubuzul portocaliu[ i love boriga] am ajuns acolo unde trebuie- in tara gunoaielor. grupa mea a strans vreo 9-10 saci parca. nu mai stiu exact. ideea e ca n-am distrat, avem o gramada de poze si am lasat ceva in urma- CURATENIE. ii felicit pe aceasta cale pe organizatorii, colegii Denisa Pasalan, Andreea Bajan si Cristian Moise. Targovistea e mandra de voi:d.

3. Itsy Bitsy la Targoviste
Centrul Europe Direct[ si eu sunt voluntar:d] a sustinut activitatea vedetelor colorate de la postul de radio favorit al copiilor din Romania. ne-am distrat, am facut poze[ eu am fost responsabila cu pozele], am sarit sotronul si am baut Teddy Play. am stat in soare si aproape ca am facut insolatie. dar nu conteaza.

4. Scoala de vara organizata de OSIM si Centrul Europe Direct
mi-au placut atelirele de lucru[ mai exact broscuta cu paiete care e hand made si felicitarea]

5. Majoratele
deci... face lumea 18 ani incontinuu. ce aveti, fratilor? 17 nu va ajung? sa incepem cu inceputul. primul a fost al Laurei. stiu ca ploua si copii rai nu vroiau sa ne lase sa ascultam ' i like to move it'~ reactia noastra[ eu, mada si denny]: "rralucaaaa!!!!". dupa, majoratul lui ub[ best night] precedat de cel al lui george- am zis, cel mai tare:D. a urmat cel al lui ionut banell care are permis. tot in august si fluoty s-a facut majora iar in septembrie pitic-tutix-andu a umplut randurile celor care aspira la statutul de major+ permis de conducere.

6. concediul cu ai mei
e bine sa fii copil. da, da, da! si mai ales, copilul parintilor mei:d in astfel de momente de un egoism exagerat, ma bucur ca sunt singura la parinti!:))

7. proiectul Parasiti in Targoviste pt televiziunea Columna
proiect sau prilej de revedere:)) nu stiu daca a castigat ceva. ce-i drept, nu era el prea 'filmulet' dar ceva ceva tot era. si la acest ceva am colaborat cu oana. si oana are cel mai frumos nepotel. cel mai scump baietel:x

8. permis de conducere
nu, nu al meu:d. al lui bogdan. si eu am facut chestionare cu el. din cand in cand mai si nimeream:D. si pe moemnt intelesesem care e diferenta dintre oprire si stationare, dintre semnalul politistului cu mana dreapta vs semnalul cu mana stanga etc. eh... noi sa fim sanatosi:)) ub a luat permisul iar eu mai am destul pana o sa blochez strazile din Targoviste in incercarea disperata de a gasi un loc de parcare.

9. vacanta ca un intreg
a fost superba. foarte. si imi pare rau ca ne oprim aici. de fapt, vacanta mea se termina dupa 26 septembrie. dar cum peste 3 zile imi voi revedea liceul/clasa/banca/scaunul... e semnul ideal pentru a ma trezi la realitate. oricum, inca nu stiu ucm ma voi trezi eu de la 7 din moment ce nici de la 9 nu pot. enigma cristinei:))

10...
asta e pentru toate celelalte lucruri pe care nu le-am mentionat. o sa-mi amintesc pe parcurs.

se repeta anotimpul

on duminică, 6 septembrie 2009

toamna si-a intrat in rol. ploua asa cum imi place mie[ fara zgomot]. cerul e gri si afara e frig. e prea frumos! e vremea care te imbie sa stai in casa, in pat, vizionand un film bun sau prost, nu conteaza pentru ca ochii iti vor fugi spre geam, spre acoperisul blocului de vis-a-vis pe cre obisnuiau sa stea zeci de porumbeii in timpul verii. all good things come to an end. asa a fost si vara asta. ascultam azi melodia 'stereo love' si parca nu-si mai avea locul in peisaj. e o atmosfera apasatoare care ma bucura si ma intristeaza in acelasi timp. ma duce cu gandul la anii trecuti si ma apropie de prezent din ce in ce mai mult.

septembrie... clanul duda

on vineri, 4 septembrie 2009

din categoria stie Mada ce asculta, va prezint ultima ei descoperire, achizitie, stie ea mai bine:D
enjoy!

on joi, 3 septembrie 2009

vacanta m-a lenevit. am un chef nebun sa iau un pix in mana si sa insir niste lucruri fara nicio noima pe o coala alba. ceva ma opreste. in ultimul timp acel ceva m-a oprit de la multe lucruri. mai am putin si termin Romanul adolescentului miop; raman cu un gust amar in urma acestei carti. Viziunea lui Eliade aspura femeii si asuprea iubirii in general, m-a facut sa cred ca nu el a scris Maitreyi. M-a dus cu gandul la monstrul lui Frankenstein. Spre deosebire de personajul 'miop' si mizantrop, Frankenstein- cretatorul nu se da in laturi in a-si exprima sentimentele- fie si fata de monstrul hidos. L-as numi cinic pe eroul ce acuza probleme de vedere. Cum sa ramai intr-o mansarda, sa-ti petreci timpul studiind limbile orientale, fizica, matematica, filozofia, citind excesiv de mult, sa observi cum innebunesti pe zi ce trece dar sa refuzi iubirea pe motiv ca iti va suprima stiinta?!
desi abia am ajuns acasa, ziua de azi a fost foarte calduroasa si mi-a dat o stare de somnolenta, abia astept sa termin romanul:d

poveste fara nume

on miercuri, 2 septembrie 2009

mers precipitat si o atitudine care instiga zambete, invidie, curiozitate, retinere. privirea care o masoara de sus in jos o face sa se simta importanta chiar daca in urma cu cateva minute gandurile ei erau undeva departe, la ceva ce ar fi trebuit spus, la atitudini care ar fi trebuit luate. niciodata lucrurile nu se rezolva de la sine si niciodata nu luam deciziile corecte. daca ar fi fost asa, EA si EL nu ar mai fi fost EI, ar fi fost pur si simplu alte doaua persoane de pe strada.
. . . . . . . . . . . . . . . .
nu era noapte. doar niste nori care acopereau stelele. era frig. ei mergeau tinandu-se de mana. se simtea miros de toamna in frunzele uscate, in umbrelele ude ale trecatorilor, in gropile pline cu apa din asfalt. excces de cuvinte. esenta se pierdea in vantul tomnatic. discutau. nimic nu ar fi fost altfel daca pe trotuarul din dreapta... da, atunci a inceput totul. atunci au inceput intrebarile, nelamuririle, temerile. un necunascotor ar spune " doar doua priviri care se intalnesc aleatoriu"; insa stia ca nu e asa.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
niciodata nu isi vor spune totul. EA niciodata nu ii va ghici gandurile asa cum EL niciodata nu ii va observa ochii inlacrimati ascunsi sub valul noptii. EI vor merge sub artari, castani, salcii batrane, lucrurile se vor schimba continuu. Celalalt a ramas cu nedumeririle, intentiile, prietena lui amabila si draguta care niciodata nu a observat nimic. dar ei se iubesc. asa ca EA isi continua mersul precipitat spre EL. EA mereu va avea un EL asa cum EL mereu se va gandi la EA.

alta problema existentiala

on marți, 1 septembrie 2009

de ce nu am mai citit? pentru ca m-am saturat sa citesc experientele altora- le am pe ale mele. pentru ca am renuntat sa cred ca am regasesc in descrierile lor- am viata mea. pentru ca am refuzat sa ma mai transpun in povestea lor, o realitate fictiva care imi manca timpul. pentru ca toate cartile se aseamana intre ele. toti au acelasi tipar. o el si un ea- poveste de succes. sau o calatorie. sau impartirea averii. sau o disparitie. clisee dupa parerea mea.
am incercat sa scriu si eu si am vazut ca urmaresc acelasi tipar. si asta fara sa vreau. eu incercam sa fac o chestie originala. am fost tot atat de trista precum adolescentul miop cand a descoperit in cartea Omul sfarsit a lui Giovanni Papini exact ceea ce el vroia sa redea in romanul lui. pe scurt, 2 vieti, aceleasi ganduri, trairi, inceputuri si finaluri. pentru ca ne asemanam. pentru ca suntem oameni. pentru ca ne vindem realitatea la un pret redus. pentru ca mereu credem in mai bine. si desi in jurul nostru avem o multime de oameni, niciunul nu ne trezeste a realitate. mancatorii de vise- fara noi, ei ar muri.
si uite cum m-am reapucat de citit dupa un scurt moment de ratacire.