Si dupa cum spuneau batranii, "dupa furtuna, vine si vreme buna" , pe cerul din mintea mea a iesit brusc un curcubeu mare, insotit de niste norisori pufosi si un soare pe masura. Astept zilele urmatoare.
NB
Niciodata sa nu-ti faci planuri! Mereu vor fi date peste cap!
Etichete: cugetari, he, nu ma crezi, quote, stuff, subtilitati, toamna
Primele doua minute de asteptare trec greu intotdeauna. Incepi sa numeri masinile, pomii, sa te uiti la telefon din secunda in secunda. Mereu am detestat explicatiile de orice fel. Desi uneori am un interes ascuns pentru detalii. Azi am vrut sa trec neobservata. Cred ca a fost printre putinele zile cand nu am avut chef sa vad, sa aud, sa raspund, sa simt, sa privesc, sa ma trezesc. Azi totul mi s-a parut un discurs formal, doar de dragul de a fi.
Uneori mi-e dor de "vechile obiceiuri". Alteori mi-e teama sa revin la ele. Sunt momente in care numar zilele precum un damnat. Octombrie a fost cea mai urata luna din 2009. Si asta pe buna dreptate. Din Noiembrie a mai ramas putin iar Decembrie bate la usa. O sa vina si o sa treaca. Ciclicitate.
O sa facem ingerasi pe zapada! O sa ne inghete fata privind fulgii de nea! Totusi, ziua de azi a fost precum cerul: gri cu putine tente rosiatice si puternice accente albastre.
E despre cum sa ai totul si, paradoxal, sa nu ai nimic. Sunt atatea lucruri care mi se strecoara printre degete intrucat refuz sa cred ca exista ceva ce nu e omis. Mi-aduc aminte cand i-am spus cuiva ca detaliile fac diferenta. Nu m-a crezut si a continuat sa gandeasca lucrurile la fel de "obtuz". Asta acum vreo 2 ani. Sper sa se fi schimbat intre timp lucrurile... nu as vrea sa dea nastere unei generatii de adolescenti frustrati.
Am spus ca nu m-am schimbat dar falsitatea aceste ipoteze este destul de notabila. De la un timp schimbam totul. Incepem cu samponul, terminam cu propria viata. Cineva spunea odata ca nu ii intelege pe cei ce "se intorc in trecut, cautand sa repare lucruri, sa ierte, sa iubeasca". Pe moment, nu am crezut. Dar ce sens ar mai avea atunci arhicunoscuta fraza " Viata merge inainte!" daca noi regresam?!
['cause the world is in her hands]
reamon -supergirl
Asculta mai multe audio Muzica
You can tell by the way, she walks that she's my girl
You can tell by the way, she talks that she rules the world.
You can see in her eyes that no one is her chain.
She's my girl, my supergirl.
And then she'd say, it's Ok, I got lost on the way
but I'm a supergirl, and supergirls don't cry.
And then she'd say, it's alright, I got home late tast night,
but I'm a supergirl, and supergirls just fly.
And then she'd say that nothing can go wrong.
When you're in love, what can go wrong?
And then she'd laugh the nightime into day
pushing her fear further long.
And then she'd say, it's Ok, I got lost on the way
but I'm a supergirl, and supergirls don't cry.
And then she'd say, it's alright, I got home, late last night
but I'm a supergirl, and supergirls just fly.
And then she'd shout down the line tell me she's got no more time
'cause she's a supergirl, and supergirls don't hide.
And then she'd scream in my face, tell me that leave, leave this place
'cause she's a supergirl, and supergirls just fly
Yes, she's a supergirl, a supergirl,
she's sewing seeds, she's burning trees
She's sewing seeds, she's burning trees,
yes, she's a supergirl, a supergirl, a supergirl, my supergirl..
pentru ca azi ati fost acolo si m-ati sustinut in nebunia mea. pentru ca mi-ati dat sfaturi. pentru ca v-ati pus in locul meu. pentru ca m-ati ascultat. pentru ca m-ati facut sa rad. pentru ca sunteti voi: mada, denny[puisor & pui] si placinta[ aka Banel]! Multumesc>:D<
cineva vede sentimentele precum niste mere rosii stralucitoare ingramadite pe o taraba. alege unul si pleaca multumit. La urmatoarea taraba vede alte mere.[?!]
Iti trebuie mult. Si uneori ma intreb daca e o chestie ce tine de libertate sau prea multa libertate. Culmea, scriu si ascult aceeasi melodie. Poate e predestinat.. sa nu ne dam seama, sa ne ascundem in spatele unor subtilitati. Iar restul e tacere. Din nou.
Stii, in fiecare dimineata am cate o idee geniala, dar nu am timp sa o si astern pe hartie. La ora 8,50 - 8,55 vad acelasi Passat facand stanga in fata Liceului de Muzica. Mereu ma uit la stopurile lui care parca sunt prea ... rosii. Cam tot la aceeasi ora, pe trecerea de pietoni ma intalnesc cu o tanti pe care inainte o vedeam pe langa Petru Cercel. Asta inseamna ca ori eu am ajuns prea devreme pe trecerea de pietoni, ori ea e in intarziere. In fiecare dimineta ma intreb ce cauta frunzele acela galbene, frumoase pe jos, prin tot praful, calcate in picioare de toate lumea. Nu inteleg de ce plec de cacasa la fara 10/ 9 indiferent cat de devreme m-as fi trezit. Uneori am norocul de a merge in spatele vreunei fete pe tocuri care habar n-are cum sa mearga drept. Ma tot intreb cum de nu ii ia tocul ala la fuga. Sau nimeresc in spatele vreunei fete EMO care isi expune iritata gandurile la telefon Deci daca ei nu ii palce cum ma imbrac e treaba ei. Deci daca mie imi place...ce ii pasa ei..nu? deci... ti-am povestit de .... Dar cum eu merg gandind-ma la ale mele probleme existentiale, nu am timp sa fiu atenta la toata discutia si o depasesc. Odata stiu ca mergeam in spatele unui baietele de la Scoala de Muzica. Avea si el juma” de metru si cara o vioara mare cat el. Si era frig. El se grabea la cursuri, eu nu. Probabil aveam vreo ora neinteresanta.
O sa-mi fie dor....
Azi am vrut doar sa fiu din nou in locul in care uitam de tot si de toate. Am ramas insa prizoniera celor 4 pereti ce-mi dadeau un fior claustrofobic. Prizoniera orasului cu soare. De ar fi avut o putere atat de mare incat sa-mi arda amintirile....
Iti mai aduci aminte
cand fugeam
prin ploaie -
cumparam
fericire la un pret de nimic.
Ni se parea scumpa
dar era
ca un drog.
Vedeam afise
era spectacol
aveau bilete in primul rand -
ne luam si noi
vroiam sa ne vedem viata pe o scena
sa radem de ... noi.
Sala de spectacol:
intuneric
privirile ni se intalneau
si nu ne agream spoturile publicitare de la inceput.
Atunci imi placea sa calc in baltoace
azi le ocolesc
ca pe un jalon
in poligonul plin cu ceata, vise, linii albe.
O sa ajungi sa vrei sa te opresti...
[Flashback~ poezie, creatie proprie, aviz amatorilor de copy-> paste:D ]
... duminica, 18 octombrie 2009. Astazi am stiut in ce zi suntem fara sa ma uit in calendar. Poate pentru ca am inceput sa simt din plin clipele petrecute aici. acasa. Targoviste. Nu pot sa nu ma gandesc la octombrie 2010 cand multe se vor schimba, incepand cu orasul, sfarsind cu ... colegii. Imi va fi dor de orasul portocaliu[ :)) ] si de trotuarul plin cu nisip dinspre Parcul Chindia. Imi va lipsi drumul spre liceu. Voi tanji dupa clipele petrec
ute alaturi de parintii mei si de zilele calduroase de vara. Va urma o tentativa de 'sunt independenta!' adica voi incerca sa par stapana pe situatie desi, in sinea mea, as da orice sa ma intorc acasa, nu in camera impersonala de camin. Totusi, e tardiv sa ma gandesc de acum la iernile geroase de la Brasov[si ursii], cursurile si zilele libere. Prefer sa ma gandesc la cele mai dragute lucruri de pana acum. Ziua de azi de exemplu~ care a fost un pachet all inclusive cu ploaie, vant si frig. Si noi 2 mergand la brat sub o umbrela. Strazi pustii si multe picaturi de ploaie. Ziua de poimaine~ cand parintii mei vor sarbatori 19 ani de mariaj. La multi ani! Ziua cand va veni Mos Nicolae! Ziua cand vom avea 6 luni! Ziua cand va veni Mos Craciun! Ziua cand voi fi majora! Ziua cand vom da BAC'ul!
Spice Girls - Viva forever
Asculta mai multe audio Muzica
...because there are things that are meant to live forever.

Cand eram mica stiam ca atunci cand bunicii culeg strugurii sau se raceste vremea, cand nu mai ies copii afara pentru ca e foarte frig, cand se micsoreaza ziua, ceva urmeaza sa se intample. ori incepeam gradinita ori... incepeam gradinita:-??
Daca inchid ochii in vin in minte imagini din copilarie: covorul de frunze din curtea bunicilor, caisul fara frunze care arata foarte caraghios, ploaia mocaneasca de toamna si cerculetele concentrice pe care picaturile de ploaie le faceau langa treptele scarii. Daca ma gandesc la iarna, vad acelasi cais din gradinita bunicilor acoperit de nea. Vad becul din strada cu lumina verde- albastruie ce batea pe el, dandu-i reflexe, trimitandu-ma cu gandul la povestile pe care le ascultam cu bunicul seara, la radio.
Astazi era ceva in aer. Ceva ce ma ducea cu gandul la sarbatorile de iarna. La frigul care nu ma lasa sa ies din casa. La peisajele ce ma faceau sa-mi lipesc nasul de geam si sa raman asa, nemiscata, numarand fulgii mari de nea. Astazi i-am spus Madalinei in timpul orei de istorie" Vine Mos Nicolae!!"
In mod sigur copii mei vor invata intr-o Carabella renovata. Noi nu am avut norocul asta:))
Clasa noastra - banci naspa. la fel si peretii. si soba. Dar acolo invatam noi. Asta e tot ce conteaza
Undeva in curtea scolii. Ca de obicei, noi suntem pata de culoare:D
Mai jos vedeti cum se doarme'n post:D:))
In mod sigur, scoala nu ar fi aceeasi fara noi. Stiu, sunt modesta!
" Mari, cand veneam spre tine am vazut vreo 5-6 nunti!"
"Da, toti se nenorocesc azi!:))"
Mari- mireasa. Eu- don'soara de onoare. Am fost la Braila. E super. M-as muta acolo si maine. Mai ales in blocul de langa faleza[ adica acolo e Dunarea:D]. cuvintele sunt de prisos pentru tot ce a insemnat 26 septembrie.
" vei scrie un post despre toamna, nu?" m-a intrebat azi in timp ce priveam apusul. nu, nu o sa scriu despre perioada de tranzitie dintre vara si iarna. nici despre noi. sambata plec la Braila. atat.
sunt multe de zis. pe scurt, sunt mandră că sunt româncă!
PRIN PADURE PE CARARE
Asculta mai multe audio Muzica
Ghrorghe isi cumpara masina noua si ii zice si la ion. ion il intreaba ce culoare are masina ? el zice sitii cum ii ceru la apusu soarelui ? ion zice ca da . la care gheorghe no ii tot asa numa ca ii verde
Profesoara vorbi mult despre scopul vietii si rolul omului in societate. Apoi intreba: - Copii, ce ati dori sa auziti in timpul inmormantarii voastre? Vasile: - As dori ca oamenii sa spuna ca am fost un medic extraordinar, ca am salvat viata multor oameni… Maria: - Dar eu as dori ca toti sa spuna ca am fost o sotie buna, o mama si o bunica, sa ma iubeasca toti. - Dar tu, Ioane, ce ai dori sa auzi? - “Priviti! Se misca, se misca!!!”
[bancuri descoperite de Madallinna]




