sincer...am si uitat de blogspot:d chiar azi ma intrebam care e parola contului meu:-?
dintre actiunile ce mi'au ocupat timpul, amintesc
- perioada de pana in bac
- bac'ul
- perioada de dupa bac - contestatie
- perioada de asteptare a contestatiei [ de la 9.05 la 8.25... speechless]
- perioada de lene
- perioada de 'eu la ce facultate dau?' si "esti o nehotarata care nu stie ce vrea de la viata..." :))
- perioada de 'hotarare' + inscriere la Universitatea Transilvania Brasov:x
- perioada de ' pana in scoala de soferi'
Se poate spune asadar ca am laut bac'ul. cu 9.18. daca pana in anii anteriori auzeam vorbindu'se despre frauda la bac, anul asta am simtit'o [ adica nici acum nu inteleg cum copii care pana in mai nu invatasera nimic, au luat peste 9, iar altii care aveau 5 in teza, au luat...o cifra rotunda..]
in alta ordine de idei, o sa fie vacanta dupa ce aflu rezultatul de duminica/ luni, de la facultate. dupa ce 'my soul mate:x' va intra la sibiu, dupa ce voi afla ca am camin, dupa ce voi terminia scoala de soferi si mai ales dupa ce voi lua examenul si ma voi plimba cu masina. dupa caluculele mele, o sa fie vacanta de pe la jumattea lui septembrie:)).
a. inca ceva. 1 an, 1 luna si 1 zi:x
M-am saturat de zapada si de gradele cu minus. Si de notiunea de "BAC". Si de starea pe care o am acum - o lipsa acuta de inspiratie. Si nu inteleg ce caut in fata pc-ului cand as putea sa dorm. Sau sa citesc si eu ceva interesant. Pana si melodia pe care o ascult [spit- falling] parca tinde sa ma decupeze din peisajul acesta anost si sa imi dea un 'paste' pe Valea Cerbului, prin mai, cand cautam cd-ul pe care era si 'Falling'. Si era soare, cad, frumos, munte. Si...paf...s-a terminat melodia. Am aterizat iar cazatura nu a fost amortizata. Este ora 23:11 si afara sunt -20 grade.
Daca o sa mai privesc mult tastatura, o sa vad cum o ia la fuga. De mai bine de o ora sunt cu ochii in monitor si nu reusesc sa ma adun. De ceva vreme incerc sa scriu un mesaj [ pe care d-abia l-am trimis intrucat nu nimeream tastele]. Daca asta se numeste depresie, atunci o am. Daca se numeste astenie, o am. Schimbarile astea extreme se datoreaza incalzirii globale. In mod sigur. Aberez. Nu am temperatura. Nu am gripa. Nu am stare. Nu sunt perfecta. Nici nu vreau. Nu as vrrea sa-mi privesc viitorul printr-un ciob de sticla. Sau intr-un glob gen "Mama Omida". Din nou, aberez.
26 decembrie 1991- ningea cu fulgi mari de nea.
Cristina- 17 ani, 11 luni, 3 saptamani, 3 zile, fericita.
Cand eram mica imi ziceam "cand o sa fiu eu mare...o sa....si... si....si o sa mai.....". Ceva imi spune ca pana acum nu a fost punct de pe lista neimplinit. Adica sunt o persoana pe deplin implinita. Care a ajuns unde si cum si-a dorit. Care a luat cate un pic din toate dar suficient pentru ea insasi. Care a ras dar a si plans. Care a dormit si a avut o tona de vise dar care a si pierdut noptile cu ochii atintiti in tavan. Melodia care-mi ravasea amintirile. Marea. Castelele de nisip. Muntele si razele de soare. De la primii pasi la prima dezamagire. Pas cu pas, mi-am construit propriul univers.
PS.
Acum ceva timp, prin vara, am ascultat putin dintr-o melodie care mi-a placut mult, mult. Acum mi-am amintit de ea. Vama Veche- Epilog.
Celor care cred ca lumea asta cu iubire va scapa
Celor care cred ca Dragostea va mai schimba ceva
Le vom cinta, le vom canta le vom spune asa:
Nimeni n-o sa iti explice ce e dragostea
Asta singur intr-o zi de vara-o vei afla
Si atunci sa nu uiti de inima ta
Binele si Rau-n jurul tau se vor juca
Lumea asta moarta va-ncerca sa-ti fure dragostea
Niciodata sa nu uiti de inima ta
Celor care cred ca Visele nu pot muri,
Celor care stiu ca Ura nu naste copii
Le vom cinta, le vom canta le vom spune-asa
Nimeni n-o sa iti explice ce e Dragostea
Asta singur intr-o zi de vara-o vei afla
Si atunci sa uiti de inima ta
Binele si Rau-n jurul tau se vor juca
Lumea asta moarta va-ncerca sa-ti fure Dragostea
Niciodata sa nu uiti de inïma ta
vama veche - epilog
Asculta mai multe audio Muzica
Pe birou nu a mai gasit decat o coala rupta in zeci de bucati. A incercat sa-i descifreze scrisul marunt.
... multe de spus, multe ganduri, dorinte, frustrari, incertitudini, intrebari fara raspuns si reprosuri. Pacat ca nu le'am notat la timp si au ramas undeva intr-un sertaras ascuns bine in mintea mea. Zeci de scene mi se infatiseaza in fata ochilor. Cu aceleasi imagini adorm. Si ma mai intreb de ce sunt trista, de ce zambesc fortat. Cand am incetat sa mai fiu EU?!
Vrand sa se grabeasca, a lovit cu mana ceasca de cafea. Un lichid aproape negru a invaluit hartia. Nu a aflat niciodata ce gandea ea.
Etichete: cugetari, iarna, subtilitati
E mult prea frig pentru gustul meu. Am devenit dependenta de fular si manusi si ma gandesc cu o oarecare 'groaza' la zilele in care vom face promotie la Vodafone. Mi-a placut ziua de astazi mai ales pentru ca am realizat ca e ultimul meu Craciun cu EI in formula actuala- elevi in clasa XII-E. Inevitabil, ma gandesc la majoratul meu. Si la ziua de maine. Iar restul e tacere... Que sera, sera
Pentru ca deja politica din Romania ma lasa rece, nu voi spune nimic despre ce s-a intamplat ieri sau azi... nu-mi voi da cu parerea. I-am spus eu cuiva fix acum un an[ la Bucuresti, cam pe la ora 11, intr-o sala de la British Council] ca sunt apolitica si mi-a spus ca nu se merita la noi in tara. Multe nu se merita.
Azi e luni si cineva mi-a spus la poza pt buletin ca arat ca in clasa a VIII-a.[ Sper sa arat de 25 de ani si cand voi avea 40:D]. Si tot azi am descoperit ca poezia lui Blaga nu e chiar atat de 'najpa';))
In schimb, tema la engleza, da. Si toate asta ca sa nu vorbesc de Basescu sau Geoana...
Etichete: cugetari, etc, iarna, politica, subtilitati
Sunt zile in care as vrea sa fiu si eu nepasatoare ca altii. Am fi o lume de ingrati, de cinici. Ar fi frumos. Am trai linistiti in prostia noastra bucurandu-ne din plin de toate tampeniile din jurul nostru. Am ramane un moment uimiti de vreun rar moment de luciditate al unui prost cu mot dar, vai! ce bine ca-si revine! Suntem toti uniformizati. O adunatura de chipuri comune, ganduri comune, iubiri comune, vise comune. Lumea e un cerc vicios.
Etichete: cugetari, etc, stuff, subtilitati
NB
Niciodata sa nu-ti faci planuri! Mereu vor fi date peste cap!
Etichete: cugetari, he, nu ma crezi, quote, stuff, subtilitati, toamna
Primele doua minute de asteptare trec greu intotdeauna. Incepi sa numeri masinile, pomii, sa te uiti la telefon din secunda in secunda. Mereu am detestat explicatiile de orice fel. Desi uneori am un interes ascuns pentru detalii. Azi am vrut sa trec neobservata. Cred ca a fost printre putinele zile cand nu am avut chef sa vad, sa aud, sa raspund, sa simt, sa privesc, sa ma trezesc. Azi totul mi s-a parut un discurs formal, doar de dragul de a fi.
Uneori mi-e dor de "vechile obiceiuri". Alteori mi-e teama sa revin la ele. Sunt momente in care numar zilele precum un damnat. Octombrie a fost cea mai urata luna din 2009. Si asta pe buna dreptate. Din Noiembrie a mai ramas putin iar Decembrie bate la usa. O sa vina si o sa treaca. Ciclicitate.
O sa facem ingerasi pe zapada! O sa ne inghete fata privind fulgii de nea! Totusi, ziua de azi a fost precum cerul: gri cu putine tente rosiatice si puternice accente albastre.
E despre cum sa ai totul si, paradoxal, sa nu ai nimic. Sunt atatea lucruri care mi se strecoara printre degete intrucat refuz sa cred ca exista ceva ce nu e omis. Mi-aduc aminte cand i-am spus cuiva ca detaliile fac diferenta. Nu m-a crezut si a continuat sa gandeasca lucrurile la fel de "obtuz". Asta acum vreo 2 ani. Sper sa se fi schimbat intre timp lucrurile... nu as vrea sa dea nastere unei generatii de adolescenti frustrati.
Am spus ca nu m-am schimbat dar falsitatea aceste ipoteze este destul de notabila. De la un timp schimbam totul. Incepem cu samponul, terminam cu propria viata. Cineva spunea odata ca nu ii intelege pe cei ce "se intorc in trecut, cautand sa repare lucruri, sa ierte, sa iubeasca". Pe moment, nu am crezut. Dar ce sens ar mai avea atunci arhicunoscuta fraza " Viata merge inainte!" daca noi regresam?!
cineva vede sentimentele precum niste mere rosii stralucitoare ingramadite pe o taraba. alege unul si pleaca multumit. La urmatoarea taraba vede alte mere.[?!]
Iti trebuie mult. Si uneori ma intreb daca e o chestie ce tine de libertate sau prea multa libertate. Culmea, scriu si ascult aceeasi melodie. Poate e predestinat.. sa nu ne dam seama, sa ne ascundem in spatele unor subtilitati. Iar restul e tacere. Din nou.
Stii, in fiecare dimineata am cate o idee geniala, dar nu am timp sa o si astern pe hartie. La ora 8,50 - 8,55 vad acelasi Passat facand stanga in fata Liceului de Muzica. Mereu ma uit la stopurile lui care parca sunt prea ... rosii. Cam tot la aceeasi ora, pe trecerea de pietoni ma intalnesc cu o tanti pe care inainte o vedeam pe langa Petru Cercel. Asta inseamna ca ori eu am ajuns prea devreme pe trecerea de pietoni, ori ea e in intarziere. In fiecare dimineta ma intreb ce cauta frunzele acela galbene, frumoase pe jos, prin tot praful, calcate in picioare de toate lumea. Nu inteleg de ce plec de cacasa la fara 10/ 9 indiferent cat de devreme m-as fi trezit. Uneori am norocul de a merge in spatele vreunei fete pe tocuri care habar n-are cum sa mearga drept. Ma tot intreb cum de nu ii ia tocul ala la fuga. Sau nimeresc in spatele vreunei fete EMO care isi expune iritata gandurile la telefon Deci daca ei nu ii palce cum ma imbrac e treaba ei. Deci daca mie imi place...ce ii pasa ei..nu? deci... ti-am povestit de .... Dar cum eu merg gandind-ma la ale mele probleme existentiale, nu am timp sa fiu atenta la toata discutia si o depasesc. Odata stiu ca mergeam in spatele unui baietele de la Scoala de Muzica. Avea si el juma” de metru si cara o vioara mare cat el. Si era frig. El se grabea la cursuri, eu nu. Probabil aveam vreo ora neinteresanta.
O sa-mi fie dor....
Iti mai aduci aminte
cand fugeam
prin ploaie -
cumparam
fericire la un pret de nimic.
Ni se parea scumpa
dar era
ca un drog.
Vedeam afise
era spectacol
aveau bilete in primul rand -
ne luam si noi
vroiam sa ne vedem viata pe o scena
sa radem de ... noi.
Sala de spectacol:
intuneric
privirile ni se intalneau
si nu ne agream spoturile publicitare de la inceput.
Atunci imi placea sa calc in baltoace
azi le ocolesc
ca pe un jalon
in poligonul plin cu ceata, vise, linii albe.
O sa ajungi sa vrei sa te opresti...
[Flashback~ poezie, creatie proprie, aviz amatorilor de copy-> paste:D ]
... duminica, 18 octombrie 2009. Astazi am stiut in ce zi suntem fara sa ma uit in calendar. Poate pentru ca am inceput sa simt din plin clipele petrecute aici. acasa. Targoviste. Nu pot sa nu ma gandesc la octombrie 2010 cand multe se vor schimba, incepand cu orasul, sfarsind cu ... colegii. Imi va fi dor de orasul portocaliu[ :)) ] si de trotuarul plin cu nisip dinspre Parcul Chindia. Imi va lipsi drumul spre liceu. Voi tanji dupa clipele petrec
ute alaturi de parintii mei si de zilele calduroase de vara. Va urma o tentativa de 'sunt independenta!' adica voi incerca sa par stapana pe situatie desi, in sinea mea, as da orice sa ma intorc acasa, nu in camera impersonala de camin. Totusi, e tardiv sa ma gandesc de acum la iernile geroase de la Brasov[si ursii], cursurile si zilele libere. Prefer sa ma gandesc la cele mai dragute lucruri de pana acum. Ziua de azi de exemplu~ care a fost un pachet all inclusive cu ploaie, vant si frig. Si noi 2 mergand la brat sub o umbrela. Strazi pustii si multe picaturi de ploaie. Ziua de poimaine~ cand parintii mei vor sarbatori 19 ani de mariaj. La multi ani! Ziua cand va veni Mos Nicolae! Ziua cand vom avea 6 luni! Ziua cand va veni Mos Craciun! Ziua cand voi fi majora! Ziua cand vom da BAC'ul!

Cand eram mica stiam ca atunci cand bunicii culeg strugurii sau se raceste vremea, cand nu mai ies copii afara pentru ca e foarte frig, cand se micsoreaza ziua, ceva urmeaza sa se intample. ori incepeam gradinita ori... incepeam gradinita:-??
Daca inchid ochii in vin in minte imagini din copilarie: covorul de frunze din curtea bunicilor, caisul fara frunze care arata foarte caraghios, ploaia mocaneasca de toamna si cerculetele concentrice pe care picaturile de ploaie le faceau langa treptele scarii. Daca ma gandesc la iarna, vad acelasi cais din gradinita bunicilor acoperit de nea. Vad becul din strada cu lumina verde- albastruie ce batea pe el, dandu-i reflexe, trimitandu-ma cu gandul la povestile pe care le ascultam cu bunicul seara, la radio.
Astazi era ceva in aer. Ceva ce ma ducea cu gandul la sarbatorile de iarna. La frigul care nu ma lasa sa ies din casa. La peisajele ce ma faceau sa-mi lipesc nasul de geam si sa raman asa, nemiscata, numarand fulgii mari de nea. Astazi i-am spus Madalinei in timpul orei de istorie" Vine Mos Nicolae!!"
In mod sigur copii mei vor invata intr-o Carabella renovata. Noi nu am avut norocul asta:))
Clasa noastra - banci naspa. la fel si peretii. si soba. Dar acolo invatam noi. Asta e tot ce conteaza
Undeva in curtea scolii. Ca de obicei, noi suntem pata de culoare:D
Mai jos vedeti cum se doarme'n post:D:))
In mod sigur, scoala nu ar fi aceeasi fara noi. Stiu, sunt modesta!



