M-am saturat de zapada si de gradele cu minus. Si de notiunea de "BAC". Si de starea pe care o am acum - o lipsa acuta de inspiratie. Si nu inteleg ce caut in fata pc-ului cand as putea sa dorm. Sau sa citesc si eu ceva interesant. Pana si melodia pe care o ascult [spit- falling] parca tinde sa ma decupeze din peisajul acesta anost si sa imi dea un 'paste' pe Valea Cerbului, prin mai, cand cautam cd-ul pe care era si 'Falling'. Si era soare, cad, frumos, munte. Si...paf...s-a terminat melodia. Am aterizat iar cazatura nu a fost amortizata. Este ora 23:11 si afara sunt -20 grade.
Daca o sa mai privesc mult tastatura, o sa vad cum o ia la fuga. De mai bine de o ora sunt cu ochii in monitor si nu reusesc sa ma adun. De ceva vreme incerc sa scriu un mesaj [ pe care d-abia l-am trimis intrucat nu nimeream tastele]. Daca asta se numeste depresie, atunci o am. Daca se numeste astenie, o am. Schimbarile astea extreme se datoreaza incalzirii globale. In mod sigur. Aberez. Nu am temperatura. Nu am gripa. Nu am stare. Nu sunt perfecta. Nici nu vreau. Nu as vrrea sa-mi privesc viitorul printr-un ciob de sticla. Sau intr-un glob gen "Mama Omida". Din nou, aberez.
E mult prea frig pentru gustul meu. Am devenit dependenta de fular si manusi si ma gandesc cu o oarecare 'groaza' la zilele in care vom face promotie la Vodafone. Mi-a placut ziua de astazi mai ales pentru ca am realizat ca e ultimul meu Craciun cu EI in formula actuala- elevi in clasa XII-E. Inevitabil, ma gandesc la majoratul meu. Si la ziua de maine. Iar restul e tacere... Que sera, sera
Pentru ca deja politica din Romania ma lasa rece, nu voi spune nimic despre ce s-a intamplat ieri sau azi... nu-mi voi da cu parerea. I-am spus eu cuiva fix acum un an[ la Bucuresti, cam pe la ora 11, intr-o sala de la British Council] ca sunt apolitica si mi-a spus ca nu se merita la noi in tara. Multe nu se merita.
Azi e luni si cineva mi-a spus la poza pt buletin ca arat ca in clasa a VIII-a.[ Sper sa arat de 25 de ani si cand voi avea 40:D]. Si tot azi am descoperit ca poezia lui Blaga nu e chiar atat de 'najpa';))
In schimb, tema la engleza, da. Si toate asta ca sa nu vorbesc de Basescu sau Geoana...
Etichete: cugetari, etc, iarna, politica, subtilitati
Sunt zile in care as vrea sa fiu si eu nepasatoare ca altii. Am fi o lume de ingrati, de cinici. Ar fi frumos. Am trai linistiti in prostia noastra bucurandu-ne din plin de toate tampeniile din jurul nostru. Am ramane un moment uimiti de vreun rar moment de luciditate al unui prost cu mot dar, vai! ce bine ca-si revine! Suntem toti uniformizati. O adunatura de chipuri comune, ganduri comune, iubiri comune, vise comune. Lumea e un cerc vicios.
Etichete: cugetari, etc, stuff, subtilitati
Parca vad masina parcurgand km dupa km. Aud muzica. Telefonul tinut in partea dreapta care indica ora exacta. Care nu arata niciun mesaj sau apel de la mine. Nu e greu sa-mi imaginez fumul de tigara care urca spre tavan serpuind, ademenind, facandu-ti ochii sa lacrimeze. Sau paharele care se golesc unul dupa altul. Asa o sa inceapa...
Eu incerc sa-mi gasesc locul. Stiu ca intr-un tarziu voi reusi.
Totul a fost/este doar un castel din carti de joc construit in 5 luni.
Natalie Imbruglia - Want
Asculta mai multe audio Muzica
I hope you'll get all that you want!
ps. Multumesc, Mada, pentru melodie:)
Intotdeauna voi gasi ceva mult mai interesant decat lectia la geografie, comentariul la romana sau anii de domnie ai lui X, Y , Z. Cum ar spune Mada, vegetez. Si asta de cand a inceput scoala. Azi s-a resimtit intr-o forma foarte accentuata. Si nici macar nu am citit 5 randuri din cartea care aseara nu ma lasa sa adorm. Si am gripa. Genul de gripa care apare cand ai nevoie. Indeajuns de puternica incat sa te faca sa lipsesti de la primele ore insa suficient de slaba incat sa nu ma impiedice sa ies din casa azi la ora 4.
Primele doua minute de asteptare trec greu intotdeauna. Incepi sa numeri masinile, pomii, sa te uiti la telefon din secunda in secunda. Mereu am detestat explicatiile de orice fel. Desi uneori am un interes ascuns pentru detalii. Azi am vrut sa trec neobservata. Cred ca a fost printre putinele zile cand nu am avut chef sa vad, sa aud, sa raspund, sa simt, sa privesc, sa ma trezesc. Azi totul mi s-a parut un discurs formal, doar de dragul de a fi.
Uneori mi-e dor de "vechile obiceiuri". Alteori mi-e teama sa revin la ele. Sunt momente in care numar zilele precum un damnat. Octombrie a fost cea mai urata luna din 2009. Si asta pe buna dreptate. Din Noiembrie a mai ramas putin iar Decembrie bate la usa. O sa vina si o sa treaca. Ciclicitate.
O sa facem ingerasi pe zapada! O sa ne inghete fata privind fulgii de nea! Totusi, ziua de azi a fost precum cerul: gri cu putine tente rosiatice si puternice accente albastre.
E despre cum sa ai totul si, paradoxal, sa nu ai nimic. Sunt atatea lucruri care mi se strecoara printre degete intrucat refuz sa cred ca exista ceva ce nu e omis. Mi-aduc aminte cand i-am spus cuiva ca detaliile fac diferenta. Nu m-a crezut si a continuat sa gandeasca lucrurile la fel de "obtuz". Asta acum vreo 2 ani. Sper sa se fi schimbat intre timp lucrurile... nu as vrea sa dea nastere unei generatii de adolescenti frustrati.
Am spus ca nu m-am schimbat dar falsitatea aceste ipoteze este destul de notabila. De la un timp schimbam totul. Incepem cu samponul, terminam cu propria viata. Cineva spunea odata ca nu ii intelege pe cei ce "se intorc in trecut, cautand sa repare lucruri, sa ierte, sa iubeasca". Pe moment, nu am crezut. Dar ce sens ar mai avea atunci arhicunoscuta fraza " Viata merge inainte!" daca noi regresam?!
cineva vede sentimentele precum niste mere rosii stralucitoare ingramadite pe o taraba. alege unul si pleaca multumit. La urmatoarea taraba vede alte mere.[?!]
Iti trebuie mult. Si uneori ma intreb daca e o chestie ce tine de libertate sau prea multa libertate. Culmea, scriu si ascult aceeasi melodie. Poate e predestinat.. sa nu ne dam seama, sa ne ascundem in spatele unor subtilitati. Iar restul e tacere. Din nou.


