La spital, la o injectie :-j

de 2 saptamani temeperatura, durere de gat, ameteala...

"Ia loc domnisoara!"
"Gura mare!"
"Asa!"
"Da! penicilina si gentamicina, injectii[ si inca vreo alte cateva chestii al caror nume nu l-am retinut]. O internam!"


Si domnisoara isi face frumusle bagajelul, ajunge la ORL, etajul 3, salonul 1. Era o zi de miercuri, 31 martie. Branula. Perfuzii.Asistent, nu asistenta:-? Injectii cu o seringa maaare. Miros de spital. Toaleta infecta. Strigate de durere din cabinetul doctorului. In seara aceea nu am putut sa dorm. La ora 11 si-a facut aparitia o fiinta ciudata cu o tuse si mai ciudata care m-a facut sa ma refugiez in cealalta margine a patului si sa-mi acopar fata cu esarfa pana dimineata. Injectii din 8 in 8 ore. O perfuzie pe zi. M-am trezit joi si tot ma durea. Am inceput sa plang. Credeam ca nu o sa imi mai treaca. Analize. Spitalul nu avea reactanti. Alt spital. Mers cu slavarea. Nino - nino. Doar vizitele mi-au mai inveselit ziua. Inclusiv reprosul celor ce au aflat mai tarziu de mine si s-au suparat pentru ca nu au fost anuntati[ nu era nunta, nu era botez, nu era petrecere, ce sa anunt?!:)) ] Slava Domnului ca am cei mai tari parinti din univers. In seara a 2-a am vazut un gandac langa perna. In timp ce vorbeam cu iub. si au mai urmat vreo 2-3 pe noptiera si stativul de la perfuzie

[ multumesc! multumesc! multumesc! pentru ca m-ai vizitat zilnic si nu ti-a fost frica sa iei vreun microb, pentru ca m-ai strans in brate si mi-ai spus ca o sa fie bine, pentru ca m-ai vazut asa si nu te-ai speriat de mine, pentru ca m-ai suportat plangandu-ti in telefon de nenumarate ori, de la 7 dimineata, pana la 12/1 dimineata, pentru ca mereu imi spuneai "o sa treaca", pentru ca mi-ai facut cele mai bune clatite:X si prajituri:x:x:x:x, pentru ca mi-ai dat cea mai superba poza spre care priveam ori de cate ori femeia barbat venea sa imi faca injectii, poza pe care am tinut-o strans, strans la piept in noaptea cu gandacii si in noptile urmatoare, multumesc pentru ca existi si pentru ca ai mereu grija de mine!]

In a 2-a seara am mai ascultat si dansul pinguinului pus de o batranica pe telefon. Voia sa ma inveseleasca. O alta tanti intreba de Stefan Banica si spunea ca ne sta bine impreuna:x

" Doamna din patul 1- o externam maine. Patul 2- maine. Patul 3[ eu]...tu..sa'ti cumperi un moldamin!"
Deci mai aveam de stat. Intre timp am capatat vreo 7 intepeaturi/mana, o alta braula pe mana dreapta intrucat stanga nu mai dadea randament;)). Si duda, esti cea mai tare duda posibila>>:D<<. Nu am apucat sa-ti spun, dar dupa ce am vorbit prima data cu tine, am simtit ca o sa fie bine:D telepatie de dude, ce sa zic:D

"Doare moldaminul?"
"Doare un pic [impingand serul din seringa mare in branula] doare mai mult[ impingand ser] asta e..doare sa stii, doare rau!"

In seara de Inviere eram tot acolo, in acelasi pat, acelasi miros patrunzator de spital. Vestea buna era ca de duminica, puteam sa stau acasa, sa vin doar la injectii. Dar am ramas marcata de durerea de acolo. Chiar daca nu pare. Chiar daca am facut-o pe viteaza[ mai putin momentele de slabiciune cand plangeam din cauza gandacikor, durerii, analizelor proaste] Uitasem. De ce am ajuns eu aici? Pentru ca doctorul de familie a considerat ca se poate trata cu Zinat, medicament respins de corpul meu. A urmat Augumentin la 6 ore[ care m-a distrus]. Daca ma bazam pe faptul ca imi trece... mereu am spus ca doctorul meu de familie nu e bun..

Duminica la 8:30, canad toata lumea dormea, am ajuns si eu acasa. Si am dormit toata ziua. Am facut injectii si iarasi am dormit! Si am dat cioc cu oua. L-am spart pe al lui B* :)) si iar am dormit. Luni eram pregatita sufleteste pentru inca o perfuzie. Dar am aflat ca nu mai aveam. Deja durerea de gat disparuse, analizele se repetasera si iesisera mult mai bune. Marti- ultimele analize. Nu pot sa nu spun ca pentru fiecare analiza, am fost intepata de 2 ori:-w . Si azi, ultima injectie in branula mea scumpa si draga, albastra, de pe mana dreapta. A durut. A durut cat toate ded pana acum la un loc. Test pentru moldamin si ... intr-un final, lovitura de gratie "Hai domnisoara, il facem si scapi!" Stiam ca o sa doara dar.... Dumnezeule, cat a putut sa doara! :O nu imi mai simteam picioarele si mai ca eram sa plang. Aveam lacrimi in ochi. Am stat asa vreo 15 min si tot nu puteam sa ma ridic. Tot salonul[ cati mai erau, 2-3 persoane] era strans pe langa mine. E 20:45 si abia stau jos. Doare! Rau! Si daca ar fi sa-mi pun o dorinta acum, ar fi sa nu mai fac moldamin niciodata!

Ar mai fi multe de spus referitor la Pastele meu ratat, vacanta mea ratata, Spital, dureri, injectii dar... azi m-au externat, ar trebui sa incerc sa ma bucur, nu? Vai, cat sunt de fericita:x la fiecare secunda simt moldaminul ala:x:x:x