Que seara, sera

E mult prea frig pentru gustul meu. Am devenit dependenta de fular si manusi si ma gandesc cu o oarecare 'groaza' la zilele in care vom face promotie la Vodafone. Mi-a placut ziua de astazi mai ales pentru ca am realizat ca e ultimul meu Craciun cu EI in formula actuala- elevi in clasa XII-E. Inevitabil, ma gandesc la majoratul meu. Si la ziua de maine. Iar restul e tacere... Que sera, sera

In cifre

2 decembrie.
4 zile pana la Mos Nicolae.
7 zile pana la vacanta [de asta nu sunt prea sigura]
13 zile pana la ale noastre 6 luni
22 de zile pana la Mos Craciun.
23 de zile pana la Craciun
24 de zile pana la majoratul meu.
29 de zile pana la Revelion.
30 de zile si vom scrie 2010.
55 de zile pana cand Mada va fi majora[ oficial]
....
mult mai multe zile pana la BAC:d

De maine...

Intotdeauna voi gasi ceva mult mai interesant decat lectia la geografie, comentariul la romana sau anii de domnie ai lui X, Y , Z. Cum ar spune Mada, vegetez. Si asta de cand a inceput scoala. Azi s-a resimtit intr-o forma foarte accentuata. Si nici macar nu am citit 5 randuri din cartea care aseara nu ma lasa sa adorm. Si am gripa. Genul de gripa care apare cand ai nevoie. Indeajuns de puternica incat sa te faca sa lipsesti de la primele ore insa suficient de slaba incat sa nu ma impiedice sa ies din casa azi la ora 4.

Indefinit

Primele doua minute de asteptare trec greu intotdeauna. Incepi sa numeri masinile, pomii, sa te uiti la telefon din secunda in secunda. Mereu am detestat explicatiile de orice fel. Desi uneori am un interes ascuns pentru detalii. Azi am vrut sa trec neobservata. Cred ca a fost printre putinele zile cand nu am avut chef sa vad, sa aud, sa raspund, sa simt, sa privesc, sa ma trezesc. Azi totul mi s-a parut un discurs formal, doar de dragul de a fi.
Uneori mi-e dor de "vechile obiceiuri". Alteori mi-e teama sa revin la ele. Sunt momente in care numar zilele precum un damnat. Octombrie a fost cea mai urata luna din 2009. Si asta pe buna dreptate. Din Noiembrie a mai ramas putin iar Decembrie bate la usa. O sa vina si o sa treaca. Ciclicitate.
O sa facem ingerasi pe zapada! O sa ne inghete fata privind fulgii de nea! Totusi, ziua de azi a fost precum cerul: gri cu putine tente rosiatice si puternice accente albastre.

prietenii stiu de ce!

pentru ca azi ati fost acolo si m-ati sustinut in nebunia mea. pentru ca mi-ati dat sfaturi. pentru ca v-ati pus in locul meu. pentru ca m-ati ascultat. pentru ca m-ati facut sa rad. pentru ca sunteti voi: mada, denny[puisor & pui] si placinta[ aka Banel]! Multumesc>:D<

Memento 2

Stii, in fiecare dimineata am cate o idee geniala, dar nu am timp sa o si astern pe hartie. La ora 8,50 - 8,55 vad acelasi Passat facand stanga in fata Liceului de Muzica. Mereu ma uit la stopurile lui care parca sunt prea ... rosii. Cam tot la aceeasi ora, pe trecerea de pietoni ma intalnesc cu o tanti pe care inainte o vedeam pe langa Petru Cercel. Asta inseamna ca ori eu am ajuns prea devreme pe trecerea de pietoni, ori ea e in intarziere. In fiecare dimineta ma intreb ce cauta frunzele acela galbene, frumoase pe jos, prin tot praful, calcate in picioare de toate lumea. Nu inteleg de ce plec de cacasa la fara 10/ 9 indiferent cat de devreme m-as fi trezit. Uneori am norocul de a merge in spatele vreunei fete pe tocuri care habar n-are cum sa mearga drept. Ma tot intreb cum de nu ii ia tocul ala la fuga. Sau nimeresc in spatele vreunei fete EMO care isi expune iritata gandurile la telefon Deci daca ei nu ii palce cum ma imbrac e treaba ei. Deci daca mie imi place...ce ii pasa ei..nu? deci... ti-am povestit de .... Dar cum eu merg gandind-ma la ale mele probleme existentiale, nu am timp sa fiu atenta la toata discutia si o depasesc. Odata stiu ca mergeam in spatele unui baietele de la Scoala de Muzica. Avea si el juma” de metru si cara o vioara mare cat el. Si era frig. El se grabea la cursuri, eu nu. Probabil aveam vreo ora neinteresanta.
O sa-mi fie dor....

clipele ce vin

... duminica, 18 octombrie 2009. Astazi am stiut in ce zi suntem fara sa ma uit in calendar. Poate pentru ca am inceput sa simt din plin clipele petrecute aici. acasa. Targoviste. Nu pot sa nu ma gandesc la octombrie 2010 cand multe se vor schimba, incepand cu orasul, sfarsind cu ... colegii. Imi va fi dor de orasul portocaliu[ :)) ] si de trotuarul plin cu nisip dinspre Parcul Chindia. Imi va lipsi drumul spre liceu. Voi tanji dupa clipele petrecute alaturi de parintii mei si de zilele calduroase de vara. Va urma o tentativa de 'sunt independenta!' adica voi incerca sa par stapana pe situatie desi, in sinea mea, as da orice sa ma intorc acasa, nu in camera impersonala de camin. Totusi, e tardiv sa ma gandesc de acum la iernile geroase de la Brasov[si ursii], cursurile si zilele libere. Prefer sa ma gandesc la cele mai dragute lucruri de pana acum. Ziua de azi de exemplu~ care a fost un pachet all inclusive cu ploaie, vant si frig. Si noi 2 mergand la brat sub o umbrela. Strazi pustii si multe picaturi de ploaie. Ziua de poimaine~ cand parintii mei vor sarbatori 19 ani de mariaj. La multi ani! Ziua cand va veni Mos Nicolae! Ziua cand vom avea 6 luni! Ziua cand va veni Mos Craciun! Ziua cand voi fi majora! Ziua cand vom da BAC'ul!

Vine Mos Nicolae!

Cand eram mica stiam ca atunci cand bunicii culeg strugurii sau se raceste vremea, cand nu mai ies copii afara pentru ca e foarte frig, cand se micsoreaza ziua, ceva urmeaza sa se intample. ori incepeam gradinita ori... incepeam gradinita:-??
Daca inchid ochii in vin in minte imagini din copilarie: covorul de frunze din curtea bunicilor, caisul fara frunze care arata foarte caraghios, ploaia mocaneasca de toamna si cerculetele concentrice pe care picaturile de ploaie le faceau langa treptele scarii. Daca ma gandesc la iarna, vad acelasi cais din gradinita bunicilor acoperit de nea. Vad becul din strada cu lumina verde- albastruie ce batea pe el, dandu-i reflexe, trimitandu-ma cu gandul la povestile pe care le ascultam cu bunicul seara, la radio.
Astazi era ceva in aer. Ceva ce ma ducea cu gandul la sarbatorile de iarna. La frigul care nu ma lasa sa ies din casa. La peisajele ce ma faceau sa-mi lipesc nasul de geam si sa raman asa, nemiscata, numarand fulgii mari de nea. Astazi i-am spus Madalinei in timpul orei de istorie" Vine Mos Nicolae!!"

generatia noua

In mod sigur copii mei vor invata intr-o Carabella renovata. Noi nu am avut norocul asta:))


Clasa noastra - banci naspa. la fel si peretii. si soba. Dar acolo invatam noi. Asta e tot ce conteaza




Undeva in curtea scolii. Ca de obicei, noi suntem pata de culoare:D




Mai jos vedeti cum se doarme'n post:D:))




In mod sigur, scoala nu ar fi aceeasi fara noi. Stiu, sunt modesta!