Primele doua minute de asteptare trec greu intotdeauna. Incepi sa numeri masinile, pomii, sa te uiti la telefon din secunda in secunda. Mereu am detestat explicatiile de orice fel. Desi uneori am un interes ascuns pentru detalii. Azi am vrut sa trec neobservata. Cred ca a fost printre putinele zile cand nu am avut chef sa vad, sa aud, sa raspund, sa simt, sa privesc, sa ma trezesc. Azi totul mi s-a parut un discurs formal, doar de dragul de a fi.
Uneori mi-e dor de "vechile obiceiuri". Alteori mi-e teama sa revin la ele. Sunt momente in care numar zilele precum un damnat. Octombrie a fost cea mai urata luna din 2009. Si asta pe buna dreptate. Din Noiembrie a mai ramas putin iar Decembrie bate la usa. O sa vina si o sa treaca. Ciclicitate.
O sa facem ingerasi pe zapada! O sa ne inghete fata privind fulgii de nea! Totusi, ziua de azi a fost precum cerul: gri cu putine tente rosiatice si puternice accente albastre.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Pe cine ai asteptat tu joi, uitandu-te la tel din minut in minut?:):-w
pe mami:-??
asta dupa ce am vorbit cu tine. remember?
normal;))
iub e fix:X si ma bag la somn in 3,2,1. nb:*
Trimiteți un comentariu