Ganduri de ora 22

E despre cum sa ai totul si, paradoxal, sa nu ai nimic. Sunt atatea lucruri care mi se strecoara printre degete intrucat refuz sa cred ca exista ceva ce nu e omis. Mi-aduc aminte cand i-am spus cuiva ca detaliile fac diferenta. Nu m-a crezut si a continuat sa gandeasca lucrurile la fel de "obtuz". Asta acum vreo 2 ani. Sper sa se fi schimbat intre timp lucrurile... nu as vrea sa dea nastere unei generatii de adolescenti frustrati.
Am spus ca nu m-am schimbat dar falsitatea aceste ipoteze este destul de notabila. De la un timp schimbam totul. Incepem cu samponul, terminam cu propria viata. Cineva spunea odata ca nu ii intelege pe cei ce "se intorc in trecut, cautand sa repare lucruri, sa ierte, sa iubeasca". Pe moment, nu am crezut. Dar ce sens ar mai avea atunci arhicunoscuta fraza " Viata merge inainte!" daca noi regresam?!