Orfelia si Gigel (ep 22)

De dimineata am fost avertizata de Madallinna ca voi primi o leapsa. Alta:d. Si cum e vorba de creatie, in cele ce vor urma voi face uz de inspiratia mea ce a fost pusa destul de bine la pastrare pe timpul vacantei. Ca sa nu va bag in ceata, aici vedeti unde a ramas povestirea. Mai jos, vedeti continuarea. Sper sa va placa!


Nici nu a avut timp să-şi dea seama ce se întâmplă cu el, că se trezi în cu totul alt loc. De data aceasta era vorba de toaleta unui aeroport... Cineva bătea în uşă si o voce de femeie i se adresă: - Gigele, dragule, eşti bine? Să-ţi aduc nişte furazolidon?
Era Orfelia. -Sunt bine, lăsaţi-mă în pace! Nu ştiu cine sunteţi! -Ia uite şi la ăsta ce figuri mai face! Eu zic să spargem uşa! spuse Orfelia.
Însă, când au făcut acest lucru, au avut parte de o mare surpriză...


La ce va gândeaţi?! Imaginea era aparent una banala, Gigel la toaleta. Ce era însă dincolo de aparenţă... Totuşi, să nu intrăm în intimitatea omului. Sau poate da.
Spărgând uşa, Orfelia îl zăreşte pe iubitul, scumpul, indispensabilul Gigel foarte speriat, pitit într-un colţ al toaletei, vorbind cu... vasul de toaletă

- Nu, nu... nu ma fraiereşti tu pe mine! Neeeah! Crezi ca dacă ma aşez ma iei iar? Nu, nu! Eu..eu... eu sunt mai deştept. Deştept, da! Tu... tu...esşti un mare Idiooootttttt. Da. Să văd eu cine se mai aşează pe tine. Da, Da! Să văd eu! Arată-mi, Doamne, Prostul care s-o mai aleza acolo!
Orfelia păşeşte încet. Îl priveşte contemplativ. Prost mai e! Auzi... să vorbească cu vasul de toaleta! Hai, când mai vorbea cu oglinda, cu găinile, cu Stănica, vaca noastră, il mai înţelegeam! Dar cu vasul de toaleta...
- Gigele, ce faci, mă acolo? Avem treaba acasă, hai! Scoală şi hai mai repede. E coada în spatele tău.
-Nu. EL vrea sa mă ia! Dar ce... eu-s prost?! Nu ies!
..
...............................................
[dupa 2-3 ore, negocieri, rugaminţi, Gigel cedează. Era clar, nu era în toate minţile]

Bucuroasă că ajunge acasă cu Gigel la braţ şi că astfel Lenuţa de la parter, Maricica de la 1, Jana de la 2 şi nepoata ei, Brânduşa nu o vor mai bârfi, dă să iasă pe uşă.
- Mult suc am mai băut! Ia stai, Gigele un pic, că tot e coada în spatele nostru. Stai un pic să...
Şi se aşează pe vasul de toaleta.
Gigle nici nu apucă să spuna NU ca deja Orfelia nu mai era.
- Doamne, ti-am cerut să-mi arăţi prostul care s-o mai aşeza acolo... dar nu m-am gândit că e la mine în familie. Mare ti-e gradina, Doamne!
...............................................

Bahamas. Soare. Cald. Apa. Mare. Din toaleta camerei apartamentului rezidenţial 101 iese confuză Orfelia. Se îmbracă şi părăseşte camera. Ajunge pe plajă. Ea, femeie de Bucureşti, logic, vorbea româna. Acolo se vorbea orice în afară de această limbă melodioasă. Ce să facă?
În timp ce se chinuia ea să afle răspunsuri, aude niste sunete... mai româneşti
- Hai, Gigele, stii că te iubesc! Eu zic să cumpărăm tot hotelul! Ce să ne încurcăm noi cu jumătăţi de măsură?!
- Doar hotelul?! Eu zic să cumpărăm tot ce e aici! La banii pe care-i avem...
Orfelia îşi dă o plamă peste faţă. Era chiar ea cu Gigel peste câţiva ani. Era.... bine!! Avea tot ce vroia şi încă ceva in plus. Decizia a luat-o într-o secunda: Ma duc eu la Bucureşti şi ma ţin scai de Gigel. Să nu plece el cu alta in Bahamas. O sa mă ţin după el 24/24. O să fiu umbra lui. Si revine în camera de hotel, se aşează pe vasul de toaleta, teleportându-se în Micul Paris.

Între timp, la aeroport, Gigel îşi revenise sub atenta îngrijire a unei asistente foooaaarte amabile şi se gândea el cum să scape de Ofelia definitiv. De întors era sigur că se va întoarce. Şi nu mare i-a fost mirarea când a văzut-o cu pletele în vânt alergând după el.


Las episodul 22 pe mâna Denisei:d