de ce nu am mai citit? pentru ca m-am saturat sa citesc experientele altora- le am pe ale mele. pentru ca am renuntat sa cred ca am regasesc in descrierile lor- am viata mea. pentru ca am refuzat sa ma mai transpun in povestea lor, o realitate fictiva care imi manca timpul. pentru ca toate cartile se aseamana intre ele. toti au acelasi tipar. o el si un ea- poveste de succes. sau o calatorie. sau impartirea averii. sau o disparitie. clisee dupa parerea mea.
am incercat sa scriu si eu si am vazut ca urmaresc acelasi tipar. si asta fara sa vreau. eu incercam sa fac o chestie originala. am fost tot atat de trista precum adolescentul miop cand a descoperit in cartea Omul sfarsit a lui Giovanni Papini exact ceea ce el vroia sa redea in romanul lui. pe scurt, 2 vieti, aceleasi ganduri, trairi, inceputuri si finaluri. pentru ca ne asemanam. pentru ca suntem oameni. pentru ca ne vindem realitatea la un pret redus. pentru ca mereu credem in mai bine. si desi in jurul nostru avem o multime de oameni, niciunul nu ne trezeste a realitate. mancatorii de vise- fara noi, ei ar muri.
si uite cum m-am reapucat de citit dupa un scurt moment de ratacire.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu