poveste fara nume

mers precipitat si o atitudine care instiga zambete, invidie, curiozitate, retinere. privirea care o masoara de sus in jos o face sa se simta importanta chiar daca in urma cu cateva minute gandurile ei erau undeva departe, la ceva ce ar fi trebuit spus, la atitudini care ar fi trebuit luate. niciodata lucrurile nu se rezolva de la sine si niciodata nu luam deciziile corecte. daca ar fi fost asa, EA si EL nu ar mai fi fost EI, ar fi fost pur si simplu alte doaua persoane de pe strada.
. . . . . . . . . . . . . . . .
nu era noapte. doar niste nori care acopereau stelele. era frig. ei mergeau tinandu-se de mana. se simtea miros de toamna in frunzele uscate, in umbrelele ude ale trecatorilor, in gropile pline cu apa din asfalt. excces de cuvinte. esenta se pierdea in vantul tomnatic. discutau. nimic nu ar fi fost altfel daca pe trotuarul din dreapta... da, atunci a inceput totul. atunci au inceput intrebarile, nelamuririle, temerile. un necunascotor ar spune " doar doua priviri care se intalnesc aleatoriu"; insa stia ca nu e asa.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
niciodata nu isi vor spune totul. EA niciodata nu ii va ghici gandurile asa cum EL niciodata nu ii va observa ochii inlacrimati ascunsi sub valul noptii. EI vor merge sub artari, castani, salcii batrane, lucrurile se vor schimba continuu. Celalalt a ramas cu nedumeririle, intentiile, prietena lui amabila si draguta care niciodata nu a observat nimic. dar ei se iubesc. asa ca EA isi continua mersul precipitat spre EL. EA mereu va avea un EL asa cum EL mereu se va gandi la EA.