vacanta m-a lenevit. am un chef nebun sa iau un pix in mana si sa insir niste lucruri fara nicio noima pe o coala alba. ceva ma opreste. in ultimul timp acel ceva m-a oprit de la multe lucruri. mai am putin si termin Romanul adolescentului miop; raman cu un gust amar in urma acestei carti. Viziunea lui Eliade aspura femeii si asuprea iubirii in general, m-a facut sa cred ca nu el a scris Maitreyi. M-a dus cu gandul la monstrul lui Frankenstein. Spre deosebire de personajul 'miop' si mizantrop, Frankenstein- cretatorul nu se da in laturi in a-si exprima sentimentele- fie si fata de monstrul hidos. L-as numi cinic pe eroul ce acuza probleme de vedere. Cum sa ramai intr-o mansarda, sa-ti petreci timpul studiind limbile orientale, fizica, matematica, filozofia, citind excesiv de mult, sa observi cum innebunesti pe zi ce trece dar sa refuzi iubirea pe motiv ca iti va suprima stiinta?!
desi abia am ajuns acasa, ziua de azi a fost foarte calduroasa si mi-a dat o stare de somnolenta, abia astept sa termin romanul:d

Iona- Marin Sorescu

" Ca orice om foarte singur, Iona vorbeste tare cu sine insusi, isi pune intrebari si-si raspunde. Se comporta, tot timpul, ca si cand in scena ar fi doua personaje. Se dedubleaza si se 'strange' , dupa cerintele vietii sale interioare si trebuintele scenice. "

" E stramt aici. Dar ai unde sa-ti pierzi mintile. Nu e prea greu."

" Un sfert din viata il pierdem facand legaturi. Tot felul de lagaturi intre idei, intre fluturi si praf. Totul curge asa repede, si noi tot mai facem legaturi intre subiect si predicat. Trebuie sa-i dam drumul vietii, asa cum ne vine exact, sa nu mai facem legaturi care nu tin.De cand spun cuvinte fara sir, simt ca-mi recuperez ani frumosi din viata."

" Fericirea nu vine niciodata atunci cand trebuie."

Tess d' Urberville

Desfasurarea prost oranduita a planului bine oranduit al vietii face ca rareori cel chemat sa vina, si rar se-ntampla ca omul ce ti-e sortit sa-l iubesti sa apara la ceasul potrivit iubirii. De putine ori natura spune bietelor ei fapturi "Priviti!" atunci cand privind poti ajunge la fericire; strigatului desperat al fapturii care intreaba "Unde?" ea ii raspunde "Aici!" doar atunci cand aceasta ajunge sa fie satula si obosita de jocul de-a v-ati ascunselea. [...] Una din jumatati lipsea, ratacind singura in lume si asteptand intr-o amortire abrutizanta clipa inalnirii care avea sa vina prea tarziu. Si dintr-aceasta amanare stangace aveau sa se iste griji, deceptii, suferinte adanci, catastrofe si destine nemaipomenit de stranii.

“Pasărea Spin” - Colleen McCullough

“Există o legendă despre o pasăre care cântă o singură dată în viaţă, mai dulce decât orice altă vietate de pe faţa pământului. Din momentul în care-şi părăseşte cuibul, caută un copac cu spini şi nu-şi găseşte odihna până nu-l află. Apoi, cântând printre ramurile sălbatice, ea se aruncă singură în spinul cel mai lung şi mai ascuţit.

Şi, în extazul morţii, ea se înalţă deasupra propriei agonii, scoţând un tril mai dulce decât al privighetorii sau al ciocârliei. Un cântec al cărui preţ suprem este însăşi existenţa. Întreaga lume înmărmureşte ascultându-l şi Dumnezeu în Paradisul său zâmbeşte. Pentru că ceea ce este mai bun în viaţa noastră se obţine numai cu preţul unei dureri existenţiale… Ori cel puţin aşa spune legenda.”