E genul de scrisoare care nu incepe cu "draga X" sau "stimate Y". E modul prin care incerc sa spun tot ce gandesc de vreo 3 saptamani incoace. E destul de greu sa-mi adun gandurile si sa le pun cap la cap, sa le aranjez cronologic, sa inlocuiesc numele reale cu unele fictive.
Nu stiu prea bine cu ce as putea incepe. Nu stiu ce te-ar putea interesa[ ai afla astfel ca avem puncte in comun].
Imi plac zilele ploioase. Nu, nu sunt Bacovia[ desi poeziile lui mi se par mai 'accesibile' decat cele ale lui Eminescu]. Ma intreb de ce nu am curaj suficient sa ies din casa pe ploaie, cu umbrela, fara tinta, la o ora oarecare, chiar daca toata lumea prefera sa stea la geam si sa-si savureze linistita cafeaua. Poate din comoditate. Lumea privita prin geam e adesea mult mai altfel. Intr-un fel privesti persoana cu umbrela rosie care trece pe langa tine, amandoi fiind udati de ploaie, intr-un alt fel o privesti[ mai mult ironic] din spatele geamului, intre cei 4 pereti calzi ai casei tale.
Imi place cand stau pe o banca langa o persoana pe care cred eu, o cunosc destul de bine, facand chestionare auto. Uneori pierd firul si asta ma deruteaza. Incep sa numar gargaritele de pe jos sau trandafirii din fata noastra.Frunzele. Sau tantarii. Imi place cum imi explica atunci cand nu inteleg si ii admir rabdarea pe care o are fata de copilul rasfatat din mine.
In fiecare vara se intampla ceva nou cu tine, cu mine, cu noi, si putin sunt cei ce observa ca 22 august 1998[de ex] nu seamana cu 22 august 2008[de ex]. Imi place iarna. 26 decembrie, ziua mea. Mi se pare mie sau suntem mai tristi? In ultimii ani nu a mai nins. Cand eram copil, aveam sanie, zapada, zambete.
Eram intr-o zi[ saptamana asta] intr-un loc oarecare, in compania unei persoane X [sa spunem]. Priveam inainte si auzeam lucruri parca decupate din ziar. Nu imi venea sa cred ca puse laolalta, pot avea acest efect. Unele cuvinte iti strica imaginea pe care o ai in minte. Sunt lucruri care nu ar trebui spuse. Cuvintele sunt in plus de cele mai multe ori. Cuvintele- mijlocul cel mai des utilizat de oamenii care isi pierd timpul cautand scuze. Exista o scuza pentru orice: intarziere, absenta, vreme proasta, prostie, cuvinte spuse aiurea.
Ai simtit vreodata ca te sufoci? Ca peretii se misca, vin spre tine? Ai simtit asta si stii ca nu esti claustrofobic? Si eu. Suprasolicitare. Lucruri nerostite. Sentimente inghesuite intr-o incapere care sta sa explodeze.
Cate persoane privesc luna seara? Si eu... [nu mereu ce-i drept]. Dar imi place sa ma gandesc ca mai mult de 10 persoane privesc fix in acel moment spre un punct comun.
Persoana care stie tot despre mine. Persoanele[2]. Le multumesc. Pentru ca nu m-au lasat sa fac lucruri necugetate. Pentru ca mi-au dat sfaturi si mi-au fost aproape. Nu o sa pot uita acea seara de vineri cand din partea lor am auzit aceleasi cuvinte "Gandeste-te bine!". Pentru ca m-au ascultat mereu[ chiar daca uneori aberam pur si simplu].
"Lucrurile care nu se spun, se pierd". Sigur s-au pierdut multe. Foarte multe. De aceea prefer sa ma opresc aici, pentru moment.
Scrisoare fara destinatar precis, fara un mesaj exact... scrisoare despre mine
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Frumoasa melodie, frumos mesaj. Te asigur ca destinatarii se stiu si singuri, n-au nevoie de mentionari. Chiar daca lumile unora sunt roz, ale altora albastre, totusi, intr-un fel, se asorteaza, la fel si gandurile si sentimentele care ne invadeaza la un moment dat (poate chiar simultan, who knows). E bine de stiut ca intotdeauna va fi cineva acolo care sa te asculte, sa-ti dea un sfat sincer si din toata inima, fara interese ascunse. Pentru toate dudele (inclusiv "expeditorul" si "destinatarii") R.E.S.P.E.C.T. !
... si inca nu am spus nici 30% din cate as avea de mentionat. desi esti la mare distanta[ la propriu si la figurat] stiu ca tot duda ramai>:d<
R.E.S.P.E.C.T.!
Trimiteți un comentariu