Poveste de Craciun

on joi, 24 decembrie 2009

Zapada deja incepuse sa se topeasca. Intr-un final puteau si ei sa admire bradutul stramb din centru fara sa mai spuna ca au inghetat de frig. Totul parea "in tipar" pana cand... in drumul lor... in parcarea de langa blocul ei, ea observa ceva. Da, era o luminita. El, preocupat de alte lucruri[ grijile astea cotidiene...] nu i-a dat atentie cand... un zgomot ciudat il facu sa ridice privirea spre acoperisul blocului. Da, era sania mosului!

Ce ar fi sa-i furam mosului sania?! intreba ea cu o sclipire in ochi


Dupa cateva ezitari, cei doi erau in sania Mosului, cautand in sacul plin cu mii de cadouri. Sania zbura peste blocuri, peste dealuri, peste munti, peste ... peste tot pana cand renul cu nasul rosu- Rudolf- s'a intors brusc si a zis "Nu mai am benzina:-?? "

3 comentarii:

C spunea...

Acum cand timpul sta sa-si împarta trupul intre vechi si nou,
cand colindul isi pregateste cu emotie armoniile,
cand magii strabat distantele pentru clipa cea de taina,

Acum, dupa Sfanta porunca a datinii strabune,
Iti incredintez gandurile frumoase de calde urari de fericire,
sanatate, belsug şi impliniri.
Un Craciun frumos alaturi de cei dragi.

BoDo spunea...

>:d< povestea noastra. Cea mai frumoasa.

Cristina spunea...

;;)