Gandurile vin si pleaca. La fel si oamenii- sunt schimbatori. Tot ceea ce se intampla nu face decat sa ne intareasca anumite idei deja fixate sau sa infirme unele chestii. Astazi mi-am amintit de mai multe lucruri deodata. Ce a rezultat? O stare de '...si ce mai urmeaza acum?!'.
Cand am plecat din sala de langa cancelarie[ 25 parca] aveam o lacrima in coltul ochilor care nu voia sa coboare pe obraz sub nicio forma. Zoe a fost barbata azi. Mi-am amintit de prima zi de liceu, cand nu cunosteam mai pe nimeni insa cei mari aveau 'grupul lor': "danaaaaaaaa....da..ai venit...anaaaaaa..da...ma...andreeeeei..ba....ba, aici, ba.....corinaaaaa". Adica exact asa cum si noi faceam intr-a 10 in curtea scolii:)). Si diriga pleaca in concediu prenatal~ postnatal implicit. Naspa. Nu cred ca cineva din clasa ar fi spus asta acum 2-3 ani dar acum am realizat si noi..chestii.
Cand mergeam spre bunica mea, am treuct pe langa gradinita- locul acela in care nu voiam sa raman dimineata iar la paranz iarasi plangeam pentru ca nu voiam sa mai plec. Cred ca toti am patit asta la un moment dat. Si zapada scartaia sub ghete....
Acasa.... memories #3. Pentru ca mi-am amintit de "Ring my bells" si de acel drum... cum am plecat, si cum m'am intors. As putea spune ca a fost dovada vie ca oamenii se schimba intr-o fractiune de secunda si ca nu iti trebuie prea mult sa stii ce vrei.
Si inca imi mai vin in minte tot felul de chestii.
Si ar mai fi ziua de ieri. Care este strans legata de exsitenta mea de acum un an aproximativ. Si de persoana care nu inceteaza sa apara[ involuntar] in vietile noastre, sa ne dea toate planurile peste cap. Cu rujul ala rosu si dermatograful in exces[ printeso, de la caldura se intinde:d! ] . Pe de alta parte, ii multumesc. Daca nu ar fi fost ea, as fi visat in continuare cai verzi pe pereti si as fi asteptat... poate ca a fost acel imbold de care aveam nevoie acum ceva vreme pentru a lua o decizie. Pentru a face un pas.
... that's how I grow stronger!
September - Rest in peace
Asculta mai multe audio Muzica
Etichete: 18 ani
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Crestem si ne e dor de fiecare particica sau lucrusor, care in vremea aceea il uram.
Eu simt lucrul asta in fiecare zi, aproape.
Dar na, sunt deja mare acum :)
Asta mi se pare cel mai aiurea- ca nu putem pretui lucrurile la timp:(
Da, cum sa nu :)
Doar ce trebuie sa specifici ca o ai de la mine :D
:*
Scuze ca nu am specificat, de leapsa vorbeam :D
Trimiteți un comentariu